Alergiile de primăvară: Cum le recunoști și ce poți face ca să le ții sub control

Medical 14 Martie 2023

Rinichii sunt organe vitale ale corpului nostru și trebuie să le acordăm atenția cuvenită. Boala cronică renală, cunoscută și sub numele de insuficiență renală, este una dintre cele mai grave afecțiuni care pot afecta rinichii. Această boală duce la pierderea funcției renale și la acumularea de lichide și toxine în organism, ceea ce poate pune în pericol viața pacientului deoarece nu pot fi eliminate. Pacientul suferind de această boală este expus la multe riscuri și acestea se cresc și mai mult în cazul existenței bolilor asociate. Rolul rinichilor Este important să înțelegem rolul vital pe care îl joacă rinichii în corpul nostru. Aceștia nu doar elimină apa și toxinele din organism, ci au și alte funcții importante, cum ar fi: creează urina;  ajută la păstrarea echilibrului ph din corp, ceea ce face ca sângele să nu fie nici prea acid sau prea bazic; secretă anumiți hormoni; secreția formei active a vitaminei D; menținerea nivelului optim de minerale din sânge Dacă există un blocaj renal total sau parțial, acest lucru poate fi foarte periculos și pune în pericol viața pacientului. Ca urmare, se recomandă ca tratamentul să fie făcut cât de rapid posibil. Deoarece persoanele nu știu simptomele, aceștia se prezintă la doctor neștiind că se confruntă cu boli renale grave. De aceea, este important să fim conștienți de simptomele bolilor renale și să ne prezentăm la medic cât mai curând posibil dacă avem suspiciuni în acest sens. Cauzele și factorii declanșatori ai bolii de rinichi: diabetul zaharat afecțiuni ale rinichilor: glomerulonefrite, infecții, tumoare, boala polichistică renală, sindrom nefrotic; bolile autoimune, precum lupusul eritematos; hemoragiile; deshidratarea; hipotensiunea arterială; afecțiunile cardiace – insuficiență cardiacă, aritmiile, infarctul miocardic acut; arsurile severe, pe o suprafață mare a corpului; mediul de lucru toxic; tratamentul cu anumite medicamente ce pot afecta funcționarea rinichilor.  Există două tipuri de boală renală și acestea sunt insuficiență renală acută și  insuficiență renală cronică. Insuficiență renală acută Insuficiența renală acută începe brusc și are un impact puternic asupra rinichilor deoarece aceștia își pierd funcția. În urma apariției simptomelor suferindul trebuie să fie cât mai repede tratat de către medicul urolog. Simptomele insuficienței renale acute pot fi ameliorate prin tratamentul adecvat, iar rinichii își pot recăpăta funcția normală. Este important să acordați atenție semnelor și simptomelor acestei afecțiuni și să căutați ajutor medical imediat dacă suspectați că suferiți de insuficiență renală acută. Simptomele insuficienței renale acute:  slăbiciune;  cefalee și confuzie; dureri abdominale sau de rinichi; acumularea și umflarea în zona picioarelor, mainilor, si pleoapelor; urinarea frecventă în cantități mici adică oligurie sau în cantități mari adică poliurie; culoarea unirii se modifică și poate fi însoțită de sânge; apariția durerilor la urinare; apariția vomei și a greței; diaree; pulsul crescut;  presiunea arterială scade brusc când suferindul face mișcări bruște; febră Insuficiența renală cronică Boala cronică de rinichi se manifestă diferit față de boala acută de rinichi deoarece aceasta evoluează treptat și poate fi dificil de depistat. O altă caracteristică a bolii este aceea că este ireversibilă  pe când boala acută este tratată cu succes. Tratamentul pe termen lung constă în regimul alimentar, pastile, dializă și transplantul de rinichi. Ea are cinci stagii de evoluții iar în primele trei etape ale bolii, pacienții pot să nu prezinte simptome sau complicații, ceea ce face dificilă depistarea bolii.  De-abia din stagiile 4 și 5 se administrează tratamentul. Este important să se monitorizeze cu atenție sănătatea rinichilor și să se ia măsuri preventive pentru a preveni dezvoltarea bolii cronice de rinichi. Simptomele insuficienței renale cronice:  dificultatea în respirație;  dureri în zona pieptului;  lipsa urinii;   mancărimi de piele;  turbulențe de somn;  hipertensiune;  pierderea în greutate; îngălbenirea pielii. De menționat că aceste simptome nu pot să apară la toată lumea sau chiar nu pot să apară deloc. Alt lucru care poate să difere este intensitatea simptomelor și care urmare este foarte important să meargă la doctor imediat. Diagnosticarea insuficienței renale Diagnosticarea se face pe baza simptomelor pacientului precum și pe istoricul medical al acestuia. În plus, se efectuează o serie de analize, printre care se numără: anameza fiind cunoscută ca și trecerea tuturor informațiilor  relevante despre pacient și afecțiunile sale anterioare în foaie medicului analize de sânge ca să se vadă dacă nivelurile de uree, creatinină, acidul uric și azot au valori crescute și în plus toată hemoleucograma analize de urină cum ar fi urocultură, sumar de urină, proteinurie ca să se vadă proteinele din urină, glucoza, și bacterii investigații imagistice cum ar fi RMN sau CT ca să se  pentru a examina rinichii și organele interne și pentru a evalua gradul de afectare. O altă investigație care se face și intră în această categorie este ecografia. biopsia renală și în timpul acestei analize se ia țesut din rinichi și se analizează ca să se vadă dacă există modificări. Toate aceste analize și investigații oferă medicului o imagine completă a stării de sănătate a pacientului și îi permit să prescrie un tratament adecvat. Pacientul va fi monitorizat în continuare de către medic, iar tratamentul va fi ajustat în funcție de evoluția afecțiunii. Tratamentul insuficienței renale Insuficiența renală este o afecțiune care necesită un tratament adecvat, adaptat în funcție de stadiul bolii, vârsta și starea de sănătate a pacientului. Unul dintre cele mai importante aspecte ale tratamentului este regimul alimentar, care trebuie să fie strict și să respecte anumite reguli. Regimul alimentar: Acesta trebuie să fie adaptat deoarece trebuie să se țină o dietă și pacientul trebuie să mănânce cât mai sănătos posibil. În timpul dietei trebuie să țină cont de cantitatea de apă, minerale și proteine pe care le consumă în funcție de analize sau stadiul bolii. –    Consumul de apă variază la pacient în funcție de diureza pacientului –    Consumul de proteine se limitează deoarece poate să afecteze rinichii și să agraveze starea de sănătate a pacientului –    Consumul de minerale cum ar fi sodiu, potasiu, fosfor și magneziu trebuie să fie mai scăzut, deoarece aceste substanțe pot fi toxice pentru rinichi și pot agrava insuficiența renală. Se recomandă  suplimentarea alimentelor care conțin calciu deoarece lipsa acestuia scade densitatea osoasă și ca urmare poate crește riscul de fracturi. În concluzie, tratamentul insuficienței renale implică o abordare complexă, care include atât regimul alimentar, cât și alte măsuri terapeutice, precum medicamentele și terapia de substituție renală. Este important ca pacientul să respecte cu strictețe recomandările medicului și să-și adapteze stilul de viață în funcție de stadiul bolii și de nevoile sale specifice. Pastile În cazul în care regimul alimentar nu este îndeajuns, medical currant recomandă pastilele cu scopul de a trata cauzele insuficienței renale.  Există mai multe tipuri de medicamente utilizate în tratamentul insuficienței renale. Printre cele mai comune se numără Medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale și se recomandă ca tensiunea să fie luată regulat  Suplimente cu vitamina D și calciu deoarece afectează sistemul osos Medicamente pentru ficat dacă pacientul începe să prezinte dezechilibre ale colesterolului. Acestea ajută la menținerea unui nivel sănătos de colesterol și previn complicațiile asociate cu insuficiența renală. Medicamente care provoacă diureza  a lichidelor în exces ajuta la eliminarea excesului de lichide din organism. Acestea pot fi de ajutor în cazul în care pacientul prezintă umflături sau alte simptome asociate cu retenția de lichide. Este important să discuți cu medicul tău despre orice medicamente pe care le iei și să urmezi cu strictețe instrucțiunile de administrare. În plus, este important să raportezi orice efecte secundare sau simptome noi care apar în timpul tratamentului. Cu ajutorul medicului tău și a unui tratament adecvat, poți gestiona cu succes insuficiența renală și sănătatea ta poate fi îmbunătățită. Dializa Când nici menționate mai sus nu fac față se face dializă cu scopul de a elimina toxinele și apa din corp și de a filtra sângele. Dializa este de trei tipuri: –        Peritoneală care se realizează prin introducerea unui cateter în cavitatea abdominală –    Hemodializă care se realizează cu ajutorul unui dializor care curăță sângele și-l bagă înapoi în corp – Hemofiltrarea care se realizează printr-un dializor care funcționză încontinuu în decursul al 24 de ore Este important de menționat că dializa este o procedură temporară și este utilizată doar pentru a prelungi viața pacientului până când poate fi efectuat un transplant renal. Dializa poate fi o procedură obositoare și poate avea efecte secundare, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale, greață și oboseală. Cu toate acestea, pentru pacienții cu probleme renale, dializa poate fi o procedură vitală pentru a menține corpul sănătos și funcțional. Transplantul de rinichi Transplantul renal este o procedură medicală complexă prin care se prelevează un rinichi sănătos de la un donator viu sau mort și se implantează în corpul unei persoane care suferă de insuficiență renală. Această intervenție chirurgicală este una dintre cele mai importante și eficiente metode de tratament pentru pacienții cu probleme renale. De menționat că după transplant se vor lua medicamente de imunosupresie.

Medical 14 Martie 2023

Oul în alimentația noastră și-a făcut apariția cu mult înainte să îi fie recunoscute proprietățile. Preluate de la animale sălbatice iar mai apoi de la animale domestice, era o comoară nutritivă ce putea fi gătit în jar sau în mușchi de copac umed. Omul nu este singurul care și-a dat seama de lucrurile acestea, animalele având și ele o înclinație spre consumul de ouă. Mamiferele au inclus în alimentație acest super aliment, de la vulpi și ratoni până la primate. Micronutrienți și macronutrienți în ou      Macronutrienții în domeniul nutriției se referă la cele trei categorii regăsite în natură, pe care medicina le-a studiat de-a lungul timpului. Ele sunt fundația a tot ce este consumabil în lumea noastră și sunt reprezentate de proteine, carbohidrați și lipide (grăsimi). Le putem converti cu ușurință în calorii, ținând cont de faptul că 1 gram de grăsime = 9 calorii, 1 gram de proteine = 4 calorii și 1 gram de carbohidrați = 4 calorii. Din punct de vedere al macronutrienților, oul obișnuit are la bază 5 grame de grăsime și 6 grame de proteină, lipsit fiind de carbohidrați. Aceste valori pot varia în funcție de mărimea oului. Micronutrienții reprezintă atât aportul de vitamine, cât și minerale al unui aliment consumabil. Aceștia, deși nu sunt calculabili din punct de vedere caloric, sunt indispensabili sănătății omului, iar majoritatea nu pot fi produși de organism. Metoda sigură de a ne face rost de micronutrienții necesari pentru bunăstare și dezvoltare este prin alimentație. Oul are în compoziția gălbenușului vitamina A, K2, B, E, B12, acid folic(ajută împotriva degenerării ADN-ului) și calciu. De asemenea, se regăsesc și anticorpi care sprijină stomacul și intestinul gros. Albușul oului are la bază magneziu, potasiu, B2 și B. În aceeași măsură, ajută împotriva căderii părului și a problemelor de piele. Problema colesterolului din gălbenușul unui ou      Colesterolul se regăsește în gălbenușul oului, însă el nu reprezintă un hazard de sănătate pentru organism. Asociat gălbenușului este colesterolul de tip HDL, numit și „colesterol bun” care nu crește nivelul total de colesterol decât în situații de consum extrem. Se diferențiază prin această trăsătură de LDL, numit și „colesterol rău” care este asociat cu infarctul miocardic și nu numai. Consumul de ouă protejează împotriva celorlalte surse care generează LDL, printre care grăsimile trans (grăsimi artificiale realizate prin metode moderne de procesare) și grăsimile saturate (prăjituri, cârnați, ulei de palmier, slănină, în principiu părțile grase din carne și produse gătite în baie de ulei). HDL-ul regăsit în ouă s-a dovedit că ajută creierul, sistemul nervos, previne cortizolul și sprijină metabolismul.  În cazul colesterolului regăsit în ouă, el poate să fie gestionat de către ficatul uman. Persoanele care au la bază un stil de viață vegetarian, deși mâncarea pe baza de plante este lipsită de colesterol, corpul o să producă de la sine cantitatea necesară pentru a supraviețui și a se regenera. În cazul unui exces de colesterol tip HDL, ficatul nu o să mai producă de la sine la fel de mult, astfel încât să existe un echilibru în organism. Tipuri de ouă și efectul lor asupra organismului Medicina nu s-a limitat strict la oul de găină, când vine vorba de o analiză în detaliu și efectele lor asupra organismului. Oul de struț este recunoscut ca fiind cel mai mare din lume, în cadrul aviarelor. Cu o greutate de aproximativ 1 kilogram, acesta este echivalentul a 22 ouă de găină domestică. Distribuția macronutrienților, ca și procent, este de 48% grăsime și 45% proteine, restul până la procentul maxim fiind constituit de coajă, care nu este consumat. El are în jur de 2000 de calorii și este o sursă bună de fier și magneziu, împărtășind astfel micronutrienții oului de găină, doar că într-o cantitate mult mai mare. Oul de rață pare să fie o variantă îmbunătățită a oului de găină din toate punctele de vedere. El are un gălbenuș mai mare, un albuș mai consistent și oferă ceva mai mult din punct de vedere al micronutrienților. Cu 140 de calorii, are în jur de 10 grame proteină și 9 de grăsime, fiind astfel aproape dublu față de oul de găină domestică. Bineînțeles, mărimile oului pot varia și, astfel, densitatea nutrienților se poate schimba.   Oul de prepeliță este considerat un adjuvant împotriva alergiilor în lumea asiatică și intră la categoria de delicatese. Bogat în vitamina A și vitamina C, este cunoscut și pentru îmbunătățirea metabolismului. Din păcate, are sub 1 gram de grăsime și proteină. Este o opțiune bună pentru cei cu diferite alergii la ouălele de găină sau interdicții, fiind considerat un aliment mai ușor. Oul de gâscă are aproape 300 de calorii, 20 grame de grăsime și 20 de proteină. Conține un echilibru perfect la capitolul macronutrienți, vitamine și mineralele. Este bogat în vitamina A, B și E, cu doze bune de seleniu, zinc și fier.   Oul de pescăruș este o raritate care se remarcă printr-un ușor gust de pește după ce a fost gătit. Este o combinație între oul de prepeliță și cel de găină din punct de vedere al informațiilor nutriționale. El poate fi cules strict cu autorizație și doar într-un anumit moment al anului. Este bogat în vitamina D și fosfor, iar ca și macronutrienți, are la bază 9 grame de grăsime și 11 de proteină. Oul, proteina perfectă      În termeni de calitate, oul oferă un tip de proteină superioară față de celelalte tipuri regăsite în natură din punct de vedere al constituției anabolice. Putem traduce, în acest context, cuvântul „anabolic” cu o capacitate subtilă a alimentului de a produce fibre musculare și regenerarea articulațiilor. Pe o scară descrescătoare, unde discutăm despre calitatea proteică, laptele matern s-ar încadra pe locul I, oul pe locul II împreună cu derivatele din zer fermentate, carnea macră regăsită în natură, care include peștele și derivatele acestuia, pe locul III. Ultima categorie, pe locul IV, este rezervată proteinei din soia.

Medical 10 Martie 2023

Sarcina este perioada de timp în care femeia poartă în uter un făt în curs de dezvoltare. De obicei, această perioadă durează 40 de săptămâni și este împărțită în trei trimestre. Fiecare trimestru vine cu schimbări fizice și emoționale unice, acestea fiind cu scopul de pregătire a viitoarei mame pentru naștere și maternitate. 1.      Primul trimestru Primul trimestru de sarcină este un moment critic, însă totodată unic, pentru viitoarele mămici. În această perioadă, care durează de la săptămâna 1 până la săptămâna 12, se pun bazele unei sarcini sănătoase, pe măsură ce ovulul fertilizat se dezvoltă într-un embrion și în cele din urmă, într-un făt. Primul trimestru este caracterizat de numeroase schimbări fizice și emoționale și este esențial ca viitoarele mămici să înțeleagă la ce să se aștepte în acest timp: –      creșterea nivelurilor hormonale: în special a gonadotropinei corionice umane (hCG), care este produsă de placentă. Aceste modificări hormonale pot provoca o serie de simptome fizice, inclusiv oboseală, grețuri matinale și pofte neobișnuite de mâncare; –     îngrijirea prenatală: care include vizite regulate la medic, analize de sânge și ecografii. Aceste teste și scanări ajută la monitorizarea dezvoltării fătului și la asigurarea faptului că sarcina progresează normal. Îngrijirea prenatală este crucială pentru sănătatea și bunăstarea atât a mamei, cât și a fătului în curs de dezvoltare și este important ca viitoarele mame să urmeze sfaturile medicului; –   tulburări emoționale: viitoarele mămici pot să se simtă copleșite și îngrijorate de responsabilitatea unei noi vieți care urmează să apară, precum și de schimbările pe care sarcina le aduce corpului și stilului de viață. Este important ca o viitoare mămică să caute sprijin de la partener, familie și prieteni, precum și să vorbească cu medicul specialist despre orice îngrijorări sau întrebări pe care le-ar putea avea. Cum se dezvoltă fătul în primul trimestru? În acest timp, fătul trece de la a fi o singură celulă la a avea aproximativ 7 cm lungime și cântărește aproximativ 30 de grame. Aceasta este o perioadă de dezvoltare rapidă, deoarece celulele se divid și se diferențiază pentru a forma organele majore și sistemele corpului. Inima începe să bată în jurul săptămânii 6, iar până la sfârșitul primului trimestru, fătul are create toate organele, membrele și sistemele majore ale corpului. Fătul este înconjurat și de sacul amniotic, care oferă protecție și siguranță. 2.      Al doilea trimestru Al doilea trimestru de sarcină, care durează din săptămâna 13 până în săptămâna 26, este un moment de mare schimbare și creștere atât pentru viitoarea mamă, cât și pentru fătul în curs de dezvoltare. Acest trimestru este adesea numit „perioada lunii de miere” a sarcinii, deoarece multe dintre simptomele incomode, cum ar fi grețurile de dimineață și oboseala, încep să scadă, iar viitoarele mame experimentează adesea o energie sporită și o stare de bine. În timpul celui de-al doilea trimestru, viitoarele mame încep să experimenteze schimbări fizice, cum ar fi creșterea în greutate, creșterea burticii și pigmentarea pielii. Aceste schimbări pot fi însoțite de disconfort, cum ar fi durerile de spate, dar este important să se continue activitatea fizică și să se mențină un stil de viață sănătos pentru a gestiona aceste simptome și pentru a păstra o sarcină sănătoasă. Dezvoltarea fătului în cel de-al doilea trimestru Al doilea trimestru este o perioadă de creștere și definitivare, deoarece fătul crește de la aproximativ 7 cm la aproximativ 35 cm lungime și ajunge să cântărească aproximativ 2,5 kilograme. Organele continuă să se dezvolte și să devină mai definitivate, iar pielea începe să formeze un înveliș protector numit vernix. În timpul celui de-al doilea trimestru, fătul continuă să crească și să se dezvolte rapid. Tot acum, viitoarele mămici încep să-și simtă copilul în mișcare, aceasta putând să fie o etapă semnificativă în sarcină, o experiență interesantă și emoționantă. Până la sfârșitul celui de-al doilea trimestru, ochii și urechile sunt complet formate, iar plămânii încep să se dezvolte. 3.      Al treilea trimestru Al treilea trimestru de sarcină, care durează din săptămâna 27 până în săptămâna 40, este o perioadă de pregătire intensă pentru sosirea unui nou copil. Una dintre cele mai semnificative schimbări în timpul celui de-al treilea trimestru este disconfortul fizic crescut. Pe măsură ce fătul crește, viitoarele mame pot experimenta o presiune crescută asupra zonei pelvine, dureri de spate și dificultăți în somn. În al treilea trimestru, este indicat ca viitoarele mame să aibă întâlniri prenatale frecvente, pentru a monitoriza dezvoltarea fătului, astfel încât să aibă o pregătire optimă pentru naștere. Pregătirea pentru naștere poate include participarea la cursuri de educație pentru naștere, discutarea despre opțiunile de naștere și crearea unui plan cu medicul specialist. Este important ca viitoarele mame să aibă un rol activ în experiența lor de naștere și să ia decizii informate. Pe lângă schimbările fizice, al treilea trimestru poate fi și o perioadă de emoții intense pentru viitoarele mămici. Multe femei însărcinate experimentează sentimente de nervozitate, entuziasm sau copleșire, pe măsură ce se apropie data nașterii. Cum se dezvoltă fătul în al treilea trimestru? Aceasta este o perioadă de creștere în greutate, deoarece fătul poate ajunge să cântărească cu până la jumătate de kilogram în plus pe săptămână. Plămânii se definitivează, iar cel mic începe să exerseze respirația, în timp ce creierul și sistemul nervos continuă să se dezvolte. Fătul poate lua, de asemenea, o poziție cu capul în jos, fiind o altă etapă importantă pentru naștere. În tot acest timp, fătul acumulează depozite de grăsime și dezvoltă anticorpi, pregătindu-se pentru viața în afara uterului. Este important de reținut că dezvoltarea fătului poate varia de la sarcină la sarcină, iar unii bebeluși se dezvoltă într-un ritm ușor diferit. Îngrijirea și monitorizarea prenatală sunt esențiale pentru a asigura sănătatea și bunăstarea atât a fătului, cât și a viitoarei mame. Lucrând îndeaproape cu medicul specialist, viitoarele mame se vor asigura de o dezvoltare a copilului conform așteptărilor și că posibilele complicații sunt identificate și soluționate din timp.

Medical 10 Martie 2023

Adoptarea unei gândiri pozitive în ceea ce privește propriul corp a devenit o mișcare tot mai populară în ultimii ani, încurajând oamenii să-și îmbrățișeze și să-și iubească trupul. Această mișcare a apărut ca răspuns la impunerea standardelor nerealiste de frumusețe și la dezvoltarea unei rușini corporale dăunătoare predominante în societatea modernă. Este esențial să se înțeleagă importanța aprecierii trupului și modul în care poate avea un impact pozitiv asupra sănătății mentale și fizice. Beneficiile care vin odată cu aprecierea propriului corp În primul rând, să-ți iubești corpul promovează acceptarea și creșterea stimei de sine. Când îți iubești corpul, te simți încrezător și confortabil în pielea ta, indiferent de standardele societății de frumusețe. Această schimbare de perspectivă îmbunătățește în mod semnificativ sănătatea mentală, reduce anxietatea și depresia. Atunci când îți iubești corpul, este mai probabil să te angajezi în comportamente care să-ți susțină sănătatea fizică. Având o stimă de sine corespunzătoare, poți să îți prioritizezi activitățile de îngrijire personală, cum ar fi exercițiile regulate, alimentația sănătoasă și odihna suficientă. Realizezi faptul că trupul merită să fie hrănit, respectat și îngrijit. Această mentalitate pozitivă stabilește obiceiuri sănătoase care contribuie la menținerea unei sănătăți fizice bune pe termen lung. Pe de altă parte, rușinea corporală și disprețul de sine pot duce la comportamente dăunătoare, cum ar fi alimentația restrictivă, exercițiile fizice excesive și alte forme de autovătămare. Aceste comportamente afectează sănătatea mentală și fizică, ducând la tulburări de alimentație, anxietate, depresie și alte complicații. Astfel, să-ți iubești corpul este esențial pentru a preveni astfel de rezultate negative. Să-ți iubești corpul poate avea un impact semnificativ asupra relațiilor tale cu ceilalți. Când te simți bine cu tine însuți, ai mai multe șanse să formezi conexiuni pozitive cu oameni care te apreciază și te respectă pentru cine ești. Stabilind limite sănătoase și înconjurându-te de oameni care te apreciază și te susțin, duce la relații mai puternice și mai împlinite cu prietenii, familia și partenerul de viață. Fii un exemplu pentru cei din jurul tău! Îmbrățișează-ți corpul și vei radia încredere în tine! Cum se poate manifestă iubirea de sine? Iată câteva exemple de moduri de a-ți exprima dragostea pentru corpul tău: 1.      Practicarea îngrijirii de sine Îngrijirea de sine este un aspect crucial al iubirii corpului tău. Acest lucru poate implica îngrijirea sănătății tale fizice, cum ar fi să dormi suficient, să mănânci alimente hrănitoare și să faci exerciții fizice regulate. Poate implica, de asemenea, să ai grijă de sănătatea ta mintală, cum ar fi să-ți aloci timp pentru relaxare, să scrii în jurnal sau să te implici în hobby-uri care îți aduc bucurie. 2.      Auto-vorbire pozitivă Este ușor să cădem în auto-vorbire negativă și să ne criticăm corpurile, dar este esențial să exersăm în schimb auto-vorbirea pozitivă. Acest lucru poate fi exemplificat prin concentrarea asupra aspectelor care ne plac la noi înșine, să ne recunoaștem punctele forte și să ne tratăm cu bunătate și compasiune. 3.      Să te îmbraci într-un mod care să te facă să te simți bine Crearea unor ținute cu piesele vestimentare preferate, care te fac să te simți confortabil și încrezător poate fi o modalitate puternică de a-ți exprima iubirea de sine. Aceasta nu înseamnă să te conformezi cu standardele de frumusețe ale societății, ci mai degrabă să alegi haine care să reflecte stilul tău personal și să te facă să te simți bine în pielea ta. 4.      Evitarea comparațiilor Ideea de a te compara cu ceilalți este o modalitate prin care ajungi la o stimă de sine scăzută și la deprecierea propriei persoane. În schimbul practicării comparațiilor, concentrează-te pe propriile tale atribute unice și apreciază ceea ce te face special. În concluzie, să-ți iubești corpul este crucial pentru bunăstarea ta mentală și fizică. Promovează creșterea stimei de sine, încurajează comportamente sănătoase și îmbunătățește relațiile cu ceilalți. Când îți iubești corpul, îi inspiri pe alții să facă același lucru, creând o cultură a pozitivității și a iubirii de sine. Prin urmare, este esențial să acordăm prioritate dragostei de sine și pozitivității corpului și să respingem standardele de frumusețe dăunătoare. Toată lumea merită să-și iubească și să-și celebreze corpul, indiferent de formă, dimensiune sau aspect.

Medical 09 Martie 2023

Pielea reprezintă cel mai mare organ al corpului, datorită întinderii sale vaste. Aceasta este partea care ia cel mai mult contact cu mediul extern, fiind adesea expusă la factorii agresivi din mediu. Totodată și factorii interni, precum stresul sau unele modificări ale corpului pot influența sănătatea pielii, producându-se schimbări în aspectul și structura pielii noastre.  Din acest motiv, îngrijirea pielii nu ar trebui sa fie un lucru de neglijat și la polul opus, nici considerat un răsfăț, ci mai degrabă o necesitate pentru sănătatea și bunăstarea întregului organism.  Este deosebit de important să conștientizăm că sănătatea corpului nostru este o responsabilitate aflată în mâinile noastre și că ne suntem datori să luăm măsuri atunci când aceasta este supusă unor factori care o influențează negativ. În acest sens, nici pielea nu face excepție.  Pielea este compusă din trei straturi, din care: 15% reprezintă hipodermul; 5% dermul; sub 1% epidermul.  Epidermul este partea externă, aflată mereu în contact cu factorii nocivi precum frigul la temperaturi scăzute sau radiațiile ultraviolete, dar chiar și dermul, aflat la interior, poate suferi modificări.   Cum apar vergeturile?  Pielea este alcătuită dintr-un sistem fibrilar dermic și un număr mare de fibre care îi conferă elasticitate. Însă, atunci când pielea se întinde excesiv de mult, se produce o ruptură de fibre în derm. Astfel apar vergeturile.  Vergeturile reprezintă teama femeilor din timpul sarcinii, întrucât au un aspect neplăcut. Nu numai femeile sunt cele care suferă de această problemă, ci și sportivii care practică antrenament intens, la care pielea nu ține ritmul cu accelerarea creșterii masei musculare. Astfel și în cazul acestora, se pot observa urme ușoare de vergeturi pe suprafața corpului, în zonele unde se depune cea mai multă masă musculară. Nici persoanele care trec printr-o perioadă de îngrășare, fie că suferă modificări ale metabolismului, fie că urmează un tratament medicamentos care are această predispoziție, nu sunt scutite de apariția vergeturilor.  Partea bună este că există soluții pentru a preveni și a trata vergeturile. S-a constatat că un tratament aplicat corect și din timp pentru a elimina vergeturile, poate să reducă considerabil sau să facă să dispară complet urmele acestora. Tipuri de vergeturi și cum le putem trata       Există două tipuri de vergeturi: Vergeturi roșii (striae rubrae). Culoarea roșie a vergeturilor arată că acestea sunt recent apărute și provine de la dilatarea vaselor de sânge foarte subțiri, numite capilare. Acumularea sângelui în acea zonă va colora urma în roșu.  Vergeturi albe (striae albae). Culoarea albă a vergeturilor este culoarea care semnalează că acestea se află în stadiul final, acela de cicatrice. Acest lucru face ca urmele să fie și mai greu de estompat.  Tratamentele pentru vergeturi sunt multiple, de la cele mai facile, până la cele care presupun ajutorul unui specialist.  Procedurile cele mai întâlnite în cazul tratării vergeturilor Cremele pentru vergeturi Presupun aplicarea pe zona cu probleme a unor creme, geluri sau uleiuri îmbogățite cu colagen. Colagenul este un constituent important care se găsește în mod natural în piele și îi oferă elasticitatea de care are nevoie. Aplicate încă din stadiul de vergeturi roșii, acestea pot fi foarte eficiente și pot duce la reducerea completă a vergeturilor. Tratamentele naturiste  Constau în aplicarea unor uleiuri care să hrănească zona afectată și să o hidrateze intens. Se pot folosi uleiuri precum uleiul de jojoba, uleiul de argan, uleiul de măceșe sau de măsline.  Terapia IPL Implică, ca și procedură, tratarea vergeturilor nou apărute, prin stimularea producției de colagen și elastină. Microdermabraziune  Această metodă își propune să exfolieze pielea la suprafață, folosindu-se de niște cristale foarte mici. Primul strat de piele este astfel îndepărtat, făcând vergeturile mai puțin vizibile. Se aplică vergeturilor aflate în stadiu cicatricial. Totuși,  ar fi indicat consultul medical înainte de a te folosi de această procedură. Tratamentul chirurgical  Este o metodă eficientă, dezavantajele fiind costul mai ridicat și apariția câtorva riscuri, despre care medicul specialist este în măsură să le prezinte, în funcție și de organism și alte afecțiuni ori alergii. Sfaturi pentru prevenirea vergeturilor  Adoptă un stil de viață sănătos care să-ți ofere un aport necesar de nutrienți. Se spune că ceea ce este la interior se vede și la exterior. Un organism sănătos, care este hrănit și hidratat corespunzător va emana vigoare și strălucire prin pielea ta. Încearcă să ai un nivel optim de vitamina A și C, precum și zinc și seleniu. Vitamina A este esențială pentru un păr și unghii sănătoase, la fel de bine precum susține pielea în a avea un aspect neted și catifelat.  Evită fluctuațiile de greutate, dietele extreme și medicamentele care promit scăderea în greutate într-un timp scurt. O greutate constantă, proporțională cu înaintarea în vârstă și creșterea în înălțime, va ține apariția vergeturilor la distanță. Știai că…?  Greutatea totală a pielii este de circa 20% (în medie 14-16 kg) Pielea are o grosime de aproximativ 3-4 mm Grosimea cea mai mică a pielii se găsește la pleoape – 0,5 mm Pielea femeilor este mai subțire decât pielea bărbaților O porțiune de piele de aprox. 2 cm suportă o greutate de 2 kg făra a se rupe Așadar, fie că apelezi la o cremă pe care o găsești ușor în farmacie, fie că apelezi la o procedură de specialitate, nu lăsa vergeturile să-ți afecteze aspectul pielii și nu te descuraja în privința dispariției acestora, fiindcă există soluții! 

Medical 07 Martie 2023

Ce reprezintă sindromul ovarelor polichistice? Știați că peste 30% dintre femeile aflate la vârstă fertilă suferă de Sindromul ovarelor polichistice? Este o tulburare hormonală, cauzele acestei tulburări fiind multiple, de la moștenirea genetică, la cauze metabolice ce au ca efect rezistența la insulină.  În acest sindrom, pacienta se confruntă cu menstruații neregulate, lipsa menstruației și numeroase chisturi ovariene. Chisturile ovariene sunt de forma unor saci de mici dimensiuni(sub 1 cm) plini cu lichid. Simptomele ovarelor polichistice Simptomele debutează adesea la pubertate sau la vârsta adultă, atunci când se produce o creștere substanțială în greutate.  Simptomele principale sunt: întârzieri ale menstruației mai mari de 35 de zile; acnee; infertilitate; supraponderabilitate; alopecie androgină – căderea părului în zone specifice ale scalpului; tulburări de somn; diabet de tip 2 sau prediabet; depresie, anxietate; sângerări anormale; dureri pelvine; pilozitate excesivă – față, piept, spate. Analize și diagnosticare Diagnosticul este stabilit pe baza anamnezei de către medicul ginecolog. În urma controlului de rutină, medicul pe baza simptomatologiei și ecografiei intravaginale, vă recomandă mai departe efectuarea unor analize de laborator. Pentru măsurarea nivelului de hormoni și pentru excluderea altor patologii se recomandă analizarea următorilor factori:  – determinarea de hormoni tiroidieni(TSH, T4 liber);  – măsurarea testosteronului;   – depistarea hormonului anti-Mullerian(valori crescute la paciente cu SPOC);  – cortizolul liber urinar, pentru excluderea problemelor de suprarenale;  – insulina – valori crescute;  – FHS(hormon de stimulare folicular) – valori scăzute;     – LH(Hormon Luteinizat) – valori crescute în caz de SPOC. Urmând investigațiile imagistice – ecografie transvaginală, ecografie transabdominală, RMN pelvin, se va pune în evidență aspectul ovarelor, dimensiunea acestora plus numărul și mărimea chisturilor. Complicații în cazul ovarelor polichistice Dacă Sindromul Ovarelor Polichistice rămâne netratat, complicațiile pot pune viața în pericol. Cancerul mucoasei uterine reprezintă cea mai periculoasă complicație, dar și infertilitatea sau avortul spontan. Sângerările uterine anormale nu sunt complicații ușor de gestionat. Alte complicatii sunt: diabet de tip 2, diabet gestațional; apnee în somn; depresie, anxietate; sindrom metabolic – hipertensiune arterială, creșterea nivelului de zahăr în sânge, colesterol crescut, risc crescut de boli cardiovasculare. Tratamentul ovarelor polichistice Contraceptivele orale – cu un conținut potrivit de estrogen și progesteron, reduc atât cantitatea de hormoni androgeni și reglează ceilalți hormoni, cât și riscul de cancer endometrial, normalizând menstruația. Terapia cu un progestativ(progesteron) este des folosită în dereglările hormonale, în caz de amenoree(lipsa menstruației). Chirurgical – în cazurile complexe, îndepărtarea laparoscopică a chisturilor este recomandată. Mio-inozitol – este o substanță naturală produsă de organism din glucoză, denumită și vitamina B8. Aceasta este benefică pentru un răspuns eficient al insulinei, îmbunătățește fertilitatea susținând ovulația și reglează menstruația. Naturist – Tinctura din mlădițe de zmeur este tonic feminin, susține echilibrul hormonal, ajută la ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual și a sindromului ovarelor polichistice. Stilul de viață contează foarte mult Deseori schimbarea stilului de viață poate duce la o remisie totală sau parțială a chisturilor. Femeile care se confruntă cu această afecțiune, de obicei au o greutate peste medie, iar când abordează o alimentație bogată în fructe, legume, carne slabă, cereale, ajung să piardă kilograme în plus. Astfel, reușesc să țină sub control Sindromul Ovarelor polichistice. De asemenea, antrenamentele cu greutăți ușoare, de trei ori pe săptămână și plimbările zilnice ajută la menținerea nivelului de glucoză la nivel optim.