O bacterie prezentă la aproximativ jumătate din populația lumii poate coloniza stomacul timp de zeci de ani fără să provoace simptome. Helicobacter pylori este asociată cu gastrita cronică, ulcerul și cancerul gastric, însă infecția poate fi identificată prin teste simple și tratată cu antibiotice.
Considerată una dintre cele mai răspândite infecții cronice la nivel mondial, Helicobacter pylori poate fi prezentă în stomacul unei persoane ani sau chiar decenii fără ca aceasta să știe că este infectată. Potrivit estimărilor medicale, bacteria colonizează aproximativ jumătate din populația globului, deși prevalența diferă considerabil în funcție de regiune și de condițiile socio-economice.
Helicobacter pylori a schimbat radical înțelegerea medicinei asupra stomacului. Până în anii 1980, exista convingerea că mediul extrem de acid al stomacului nu permite supraviețuirea bacteriilor. Cercetările care au dus la identificarea rolului acestei bacterii au demonstrat însă contrariul.
Cum reușește bacteria să supraviețuiască în stomac
Helicobacter pylori are mecanisme speciale de adaptare la mediul gastric. Bacteria produce, printre altele, enzima urează, care contribuie la neutralizarea acidității din imediata sa apropiere. Astfel, microorganismul poate supraviețui în stratul de mucus care protejează mucoasa stomacului.
În multe cazuri, infecția nu produce simptome evidente. Atunci când apar efecte asupra mucoasei gastrice, bacteria poate determina o inflamație persistentă, cunoscută drept gastrită asociată infecției cu H. pylori.
În timp, această inflamație poate contribui la apariția ulcerului gastric sau duodenal. Infecția cu H. pylori este una dintre principalele cauze ale bolii ulceroase și a schimbat perspectiva asupra unor afecțiuni care, în trecut, erau atribuite în mare măsură stresului sau alimentelor condimentate.
Legătura cu cancerul gastric
Unul dintre cele mai importante motive pentru care Helicobacter pylori este urmărită de comunitatea medicală este asocierea sa cu cancerul gastric.
Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) clasifică infecția cronică cu H. pylori drept agent cancerigen pentru oameni, grupa 1. Această clasificare înseamnă că există dovezi suficiente că infecția poate cauza cancer, nu că o persoană infectată va dezvolta în mod inevitabil boala.
De altfel, majoritatea persoanelor infectate cu H. pylori nu vor dezvolta cancer gastric. Riscul este influențat de mai mulți factori, inclusiv durata infecției, particularitățile tulpinii bacteriene, predispoziția genetică, alimentația și alți factori de mediu.
Inflamația cronică produsă de bacterie poate declanșa, în anumite situații, modificări progresive ale mucoasei gastrice. Aceste modificări pot evolua de la gastrită atrofică la metaplazie intestinală și, în unele cazuri, către leziuni precanceroase și cancer.
Eradicarea infecției poate reduce riscul
Spre deosebire de numeroși alți factori implicați în apariția cancerului, infecția cu H. pylori poate fi tratată și eliminată.
Tratamentul constă, în funcție de situația pacientului și de rezistența locală la antibiotice, într-o combinație de medicamente care poate include antibiotice și medicamente care reduc aciditatea gastrică. Schema exactă și durata tratamentului trebuie stabilite de medic.
Studiile clinice și meta-analizele au arătat că eradicarea H. pylori reduce riscul ulterior de cancer gastric, efectul fiind mai important atunci când infecția este eliminată înainte de apariția unor modificări avansate ale mucoasei.
Este important însă ca rezultatele să nu fie interpretate ca o garanție că tratamentul elimină complet riscul de cancer. Odată apărute anumite leziuni precanceroase, riscul poate persista și poate necesita monitorizare medicală.
Infecția poate fi depistată fără endoscopie
Identificarea H. pylori nu presupune obligatoriu efectuarea unei endoscopii. În funcție de contextul clinic, medicul poate recomanda testul respirator cu uree marcată sau testul antigenului H. pylori din materiile fecale.
Ambele metode sunt utilizate pe scară largă pentru diagnosticarea infecției și, în anumite situații, pentru confirmarea eradicării după tratament.
Un aspect important este pregătirea pentru testare. Inhibitorii pompei de protoni, medicamente cunoscute și după terminația „-prazol”, precum omeprazolul sau pantoprazolul, precum și antibioticele și bismutul pot influența rezultatul și pot produce rezultate fals negative. Pauza necesară înaintea testării trebuie stabilită împreună cu medicul.
Cine ar trebui să discute despre testare?
Necesitatea testării nu este identică pentru toată lumea și depinde de simptome, istoricul medical și factorii de risc.
O discuție cu medicul poate fi deosebit de importantă pentru persoanele cu ulcer gastric sau duodenal, anumite simptome digestive persistente, antecedente personale de infecție cu H. pylori sau istoric familial de cancer gastric. În anumite situații, testarea poate fi recomandată și persoanelor care provin din regiuni în care infecția este foarte frecventă.
Important este ca simptome precum arsurile, durerile abdominale, greața sau balonarea să nu fie automat puse pe seama stresului. Aceste manifestări au numeroase cauze, iar diagnosticul corect presupune evaluare medicală.
Helicobacter pylori nu înseamnă automat ulcer și nici cancer. Este însă o infecție care, atunci când persistă, poate avea consecințe importante asupra sănătății gastrice. Pentru că poate fi identificată prin teste neinvazive și poate fi tratată, depistarea și eradicarea infecției reprezintă un instrument important în prevenția bolilor gastrice și, în anumite categorii de pacienți, a cancerului gastric.
