Ruptura musculară ca și afecțiune sportivă

Rupturile musculare, cunoscute și sub denumirea de încordări sau trageri musculare, apar atunci când, fibrele musculare sau tendonul care atașează mușchiul de os este întins sau rupt. Acest lucru se poate întâmpla din cauza unei mișcări bruște forțate, a unei suprasolicitări sau a unei eforturi repetate. Oricine poate avea rupturi musculare, indiferent de vârstă, sex sau nivel de activitate. Cu toate acestea, anumiți factori pot crește riscul de a dezvolta o ruptură musculară.

Clasificarea rupturii musculare 

Rupturile musculare sunt clasificate în trei grade, în funcție de severitatea leziunii: 

Ruptura de gradul 1: Aceasta este o încordare musculară ușoară în care doar câteva fibre musculare sunt întinse sau rupte. Simptomele includ durere ușoară, rigiditate și amplitudine limitată de mișcare.

Ruptura de gradul 2: Aceasta este o încordare musculară moderată în care un număr mai mare de fibre musculare sunt rupte. Simptomele includ durere mai severă, umflături și dificultăți în utilizarea mușchiului afectat.

Ruptura de gradul 3: Aceasta este o încordare musculară severă în care mușchiul este complet rupt. Simptomele includ durere severă, umflare și slăbiciune în zona afectată.

Etapele rupturii musculare

Rupturile musculare pot fi, de asemenea, clasificate în funcție de momentul în când s-a produs accidentarea.

Etapa acută: Aceasta este etapa inițială, care apare imediat după leziune. Simptomele includ durere, umflare și vânătăi.

Etapa subacută: această etapă are loc în zilele și săptămânile următoare după provocarea leziunii. Durerea și umflarea pot începe să scadă, iar zona rănită poate deveni rigidă.

Etapa cronică: Această etapă apare la câteva săptămâni după leziune și poate dura câteva luni. Este posibil ca durerea și umflarea să se fi diminuat, dar zona afectată poate fi încă slabă și predispusă la a fi ranita din nou.

Factorii ce provoacă afecțiunea

Angajarea în aceeași activitate sau exercițiu pentru o perioadă îndelungată poate pune stres asupra mușchilor și crește riscul de rănire. Activitățile care implică mișcări bruște sau puternice, cum ar fi săriturile, sprinturile sau ridicarea de greutăți mari, pot pune în tensiune mușchii și pot duce la rupturi.

Condiționare sau flexibilitate slabă unde mușchii slăbiți sau strânși și sunt mai predispuși la răni, decât cei care sunt puternici și flexibili. Pe măsură ce îmbătrânim, mușchii noștri tind să-și piardă flexibilitatea și să devină mai puțin rezistenți, ceea ce poate crește riscul de rănire. Leziunile anterioare pot slăbi zona afectată și o pot face mai susceptibilă la leziunile viitoare.

Este esențial să vă luați măsuri de precauție, cum ar fi încălzirea înainte de antrenament, folosirea unei forme adecvate, creșterea treptată a intensității antrenamentelor și acordarea timpului de odihnă și recuperare între activități, pentru a preveni ruperea musculară.

Tratarea rupturilor musculare

Tratamentul pentru o ruptură musculară depinde de severitatea leziunii.

• Odihnă - Evitați utilizarea mușchiului afectat timp de câteva zile pentru a permite fibrelor musculare să se vindece.

• Gheață - Aplicați gheață pe zona rănită timp de 15-20 de minute la fiecare câteva ore pentru a reduce durerea și umflarea.

• Compresie - Folosiți un bandaj compresiv sau un înveliș pentru a ajuta la reducerea umflăturilor și pentru a susține mușchiul rănit.

• Ridicare - Ridicați membrul sau mușchiul rănit pentru a reduce umflarea.

• Ameliorarea durerii - Analgezicele eliberate fără prescripție medicală, cum ar fi acetaminofenul sau ibuprofenul, pot ajuta la reducerea durerii și a umflăturilor.

• Reabilitare - Odată ce faza inițială de vindecare este finalizată, se poate recomanda un program de reabilitare pentru a ajuta la restabilirea forței, flexibilității și amplitudinii de mișcare a mușchiului rănit.

În cazuri mai severe, cum ar fi rupturi musculare de gradul 3, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a repara mușchiul rupt. Este important să solicitați asistență medicală dacă bănuiți că aveți o ruptură musculară, deoarece diagnosticul și tratamentul adecvat pot ajuta la accelerarea procesului de vindecare și la prevenirea rănilor ulterioare.

Activități care pot duce la rupturile musculare

Rupturile musculare pot apărea în timpul oricărei activități care pune stres asupra mușchiului dincolo de capacitatea sa de a rezista la acea sarcină. Este important să vă angajați în activități fizice în siguranță și să creșteți treptat intensitatea și durata exercițiului pentru a ajuta la prevenirea rupturii musculare. De asemenea, este important să-ți asculți corpul și să iei pauze sau să te odihnești atunci când este necesar.

Principalele activități riscante:

1.  Participarea la sporturi care implică alergare, sărituri și schimbări bruște de direcție, cum ar fi baschetul, fotbalul și fotbalul, poate crește riscul de ruptură musculară.

2.  Ridicarea greutăților grele sau utilizarea tehnicilor de ridicare necorespunzătoare poate duce la rupturi musculare, în special la nivelul spatelui și a picioarelor.

3.  Repetarea aceleiași mișcări sau activități de nenumărate ori fără odihnă adecvată poate provoca oboseală musculară și poate crește riscul de ruptură musculară.

4.  Neîncălzirea corespunzătoare înainte de a începe o activitate fizică poate crește riscul de ruptură musculară.

5.  Mișcările bruște și sacadate, cum ar fi oprirea bruscă sau schimbarea rapidă a direcției, pot pune stres asupra mușchilor și pot crește riscul de ruptură musculară.

Bolile și ruptura musculară

Nu există boli specifice care să provoace rupturi musculare, dar anumite afecțiuni pot crește riscul de ruptură musculară.

Distrofia musculară este o afecțiune genetică care slăbește și degenerează mușchii în timp. Mușchii slăbiți sunt mai susceptibili la rupturi și alte leziuni. 

Osteoporoza este o afecțiune care face ca oasele să devină slabe și fragile, făcându-le mai predispuse la fracturi. Când oasele sunt slabe, mușchii trebuie să lucreze mai mult pentru a susține corpul, ceea ce poate duce la rupturi musculare. 

Tendinita este o inflamație a tendoanelor, care sunt benzile de țesut care leagă mușchii de oase. Dacă tendoanele devin inflamate, pot pune stres asupra mușchilor de care sunt atașați, ducând la ruptura musculară. Leziunile prin suprasolicitare reprezintă implicarea în activitatea fizică care implică mișcări repetitive, cum ar fi alergarea sau ridicarea greutăților, poate duce la leziuni prin suprasolicitare. Leziunile prin suprasolicitare pot provoca microrupturi în fibrele musculare, ceea ce poate duce la rupturi musculare mai mari dacă activitatea continuă.