Termenii „bio" și „eco" apar tot mai des pe rafturi, dar puțini cumpărători știu exact ce presupune, din punct de vedere legal, această etichetare. În Uniunea Europeană, folosirea acestor termeni este strict reglementată, iar un produs poate fi numit „bio" doar dacă respectă un set clar de reguli de producție, control și trasabilitate, verificate periodic de organisme independente.
Ce înseamnă cu adevărat „bio"?
Termenul „bio” nu este doar o formulare folosită pentru a descrie un produs ca fiind mai natural. În cazul alimentelor, el indică faptul că produsul a fost obținut conform regulilor aplicabile producției ecologice și că respectarea acestora este verificată printr-un sistem de control.
Ce presupune certificarea bio?
Pentru ca un produs să poată fi comercializat ca bio, regulile trebuie respectate pe parcursul etapelor relevante ale producției. Nu este suficient, de exemplu, ca materia primă să provină din agricultura ecologică dacă cerințele aplicabile nu sunt respectate ulterior în procesarea și manipularea produsului.
Controlul poate viza diferite etape ale lanțului:
• producția agricolă și creșterea animalelor;
• procesarea și manipularea alimentelor;
• depozitarea și distribuția;
• etichetarea și comercializarea produsului.
Prin urmare, certificarea bio se referă la un sistem de producție și control, nu doar la o anumită caracteristică a produsului final.
Sunt „bio” și „eco” lucruri diferite?
În cazul produselor ecologice, termenii „bio” și „eco” sunt utilizați pentru a indica legătura cu producția ecologică. Ei nu trebuie interpretați ca două niveluri diferite de calitate.
Acest lucru înseamnă că un produs prezentat drept „bio” nu este, prin definiție, superior unuia etichetat „eco”. Mai importantă este existența certificării și respectarea cerințelor asociate acesteia.
Certificarea se obține o singură dată?
Certificarea bio nu trebuie privită ca o aprobare permanentă acordată unui produs sau unui producător. Operatorii care desfășoară activități în sistemul ecologic sunt supuși unui mecanism de control, iar respectarea cerințelor trebuie menținută în timp.
De aceea, atunci când vedem termenul „bio” pe un produs, acesta ar trebui înțeles ca o referire la modul în care produsul a fost obținut și controlat, nu ca o simplă afirmație de marketing. Certificarea nu garantează că alimentul este automat mai gustos sau mai nutritiv, ci că pentru producerea și comercializarea lui au fost respectate cerințele specifice sistemului ecologic.
Cum citim certificarea și eticheta
Eticheta unui produs bio trebuie citită dincolo de denumirea de pe ambalaj. Cuvântul „bio” nu este singurul element pe care trebuie să îl urmărim. Sigla ecologică a Uniunii Europene, codul organismului de control și originea materiilor prime agricole ne ajută să identificăm mai ușor un produs certificat.
Ce elemente trebuie să verificăm pe etichetă?
În cazul produselor bio, principalele informații care trebuie urmărite sunt:
• sigla ecologică a Uniunii Europene, reprezentată prin frunza verde cu stele;
• codul organismului de control care verifică respectarea cerințelor pentru producția ecologică;
• originea materiilor prime agricole, indicată prin mențiuni precum „Agricultură UE”, „Agricultură non-UE” sau „Agricultură UE/non-UE”.
Aceste elemente oferă informații mai clare despre certificarea și proveniența produsului decât simpla prezență a termenului „bio” pe ambalaj.
Ce ne spune codul organismului de control?
Codul organismului de control permite identificarea entității responsabile de verificarea respectării regulilor pentru producția ecologică. Acesta conține, de regulă, litere care indică țara și un număr de identificare.
Prin urmare, codul nu trebuie privit ca o simplă informație tehnică de pe ambalaj. El este unul dintre reperele prin care poate fi recunoscut un produs supus sistemului de control pentru producția ecologică.
Cum interpretăm originea materiilor prime?
Mențiunea privind originea se referă la locul în care au fost cultivate materiile prime agricole, nu neapărat la țara în care produsul a fost ambalat sau comercializat.
„Agricultură UE” indică proveniența din Uniunea Europeană, „Agricultură non-UE” indică proveniența din afara acesteia, iar „Agricultură UE/non-UE” arată că produsul conține materii prime din ambele zone.
Citirea acestor informații împreună ne ajută să înțelegem mai bine ce cumpărăm și să nu ne bazăm exclusiv pe termenul „bio” afișat vizibil pe ambalaj.
Când merită și când nu face diferența
Certificarea bio se referă în primul rând la modul de producție și la respectarea cerințelor agriculturii ecologice. De aceea, alegerea unui produs bio nu trebuie interpretată automat ca o garanție că acesta este mai nutritiv sau mai sănătos decât varianta convențională.
Pentru ce produse poate conta mai mult certificarea bio?
În cazul alimentelor provenite direct din agricultură, precum fructele, legumele și cerealele, certificarea oferă informații relevante despre modul în care au fost cultivate și despre practicile folosite în procesul de producție.
Pentru cumpărător, diferența ține în special de aspecte precum:
• modul de cultivare și proveniența materiilor prime;
• restricțiile privind utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor de sinteză;
• regulile aplicate organismelor modificate genetic.
Astfel, eticheta bio poate fi un criteriu util atunci când modul de producție reprezintă o prioritate în alegerea alimentelor.
Un produs procesat bio este automat mai sănătos?
Nu. În cazul alimentelor procesate, certificarea bio nu înseamnă automat că produsul are o compoziție nutrițională mai bună.
Biscuiții, cerealele pentru micul dejun, deserturile sau alte produse procesate pot fi bio și, în același timp, să conțină cantități importante de zahăr, sare sau grăsimi. Din acest motiv, certificarea și lista ingredientelor trebuie analizate separat.
Eticheta bio ne spune în principal cum au fost obținute ingredientele și ce reguli de producție au fost respectate. Informațiile nutriționale ne arată, în schimb, ce conține efectiv produsul pe care urmează să îl consumăm.
Bio, natural și tradițional înseamnă același lucru?
Termeni precum „bio”, „natural” și „tradițional” pot crea impresia unor produse asemănătoare, însă nu transmit aceeași informație.
Certificarea bio este legată de respectarea unor cerințe specifice de producție și control. În schimb, simpla apariție a unor expresii precum „natural” pe ambalaj nu trebuie confundată cu existența unei certificări ecologice.
Tocmai de aceea, atunci când scopul este alegerea unui produs bio, este mai util să verificăm elementele specifice certificării decât să ne bazăm pe formulările evidențiate în partea din față a ambalajului.
Merită diferența de preț?
Răspunsul depinde de motivul pentru care alegem produse bio și de bugetul disponibil. Un preț mai mare nu înseamnă automat o valoare nutrițională mai ridicată.
Pentru unele persoane, prioritatea poate fi modul de producție, în timp ce pentru altele contează mai mult compoziția alimentului, prețul sau integrarea acestuia într-o alimentație echilibrată. Cele două criterii nu se exclud, dar nici nu trebuie confundate.
Femeile însărcinate sau care alăptează, copiii și persoanele care urmează tratamente medicamentoase ar trebui să consulte un medic sau un nutriționist înainte de a face schimbări importante în alimentație. Certificarea bio nu exclude eventualele contraindicații legate de anumite ingrediente.
.jpeg)
