Unul dintre cele mai fascinante și incomode cazuri din istoria medicinei este cel al lui Angus Barbieri, un scoțian care, în 1965-1966, a întreprins un post absolut de 382 de zile sub strictă supraveghere medicală. El și-a propus să renunţe complet la alimente solide, consumând doar lichide necalorice, vitamine și electroliți. Rezultatele au lăsat comunitatea medicală uluită şi au ridicat întrebări importante despre limitele organismului uman.
Detalii medicale
La începutul postului, în iunie 1965, Angus avea 27 de ani și o greutate de aproximativ 207 kg.
Postul a început la Maryfield Hospital, Dundee, Scoţia, cu intenţia iniţială de a fi scurt. Cu toate acestea, din cauza adaptării organismului său și dorinţei sale personale de a atinge o greutate „ideală”, postul s-a prelungit până în iulie 1966.
Pe durata celor 382 de zile, Angus a consumat doar: apă minerală / apă carbogazoasă, ceai, cafea neagră, vitamine, extract de drojdie (yeast), electroliți.
Prima masă solidă după acest timp a fost: un ou fiert, o felie de pâine cu unt.
A slăbit aproximativ 125 kg, ajungând la ~82 kg.
Ce spun studiile și concluziile
Articolul „Features of a Successful Therapeutic Fast of 382 Days’ Duration” publicat în Postgraduate Medical Journal (1973) examinează cazul și raportează că, în urma postului prelungit, nu au fost observate efecte adverse severe pe termen lung (în limitele evaluărilor lor).
Se precizează că Angus a continuat monitorizările medicale, cu analize de sânge și urină, pentru a se asigura că nu apar complicaţii din cauza dezechilibrelor electrolitice sau a lipsei de nutrienţi esenţiali.
Avertismente și importanță
Cazul este excepțional, nu reproductibil fără riscuri majore. Ce e important este că a avut loc sub supraveghere medicală constantă.
Specialiştii avertizează că postul prelungit poate conduce rapid la complicaţii severe: dezechilibre electrolitice, afectarea organelor interne, risc de malnutriție, colaps metabolic etc.
Acest caz medical rămâne unul dintre cele mai extreme exemple de adaptare metabolică a corpului uman și demonstrația că, în anumite circumstanţe, organismul poate supraviețui perioade de privare severă, dacă este sprijinit medical. Dar nu este un model pe care să îl urmezi: riscurile sunt foarte mari, iar astfel de strategii nu sunt acceptate în medicina modernă ca tratament standard.
