INSTITUTUL NAŢIONAL DE ENDOCRINOLOGIE C.I. PARHON, BUCUREŞTI

Necesitatea institutului a fost solid motivată de existenţa unei morbidităţi endocrine ridicate, a masivei endemii de guşă – deficitul de iod afectând 25-30% din populaţie – reflectata in sistemul endocrin si în patologia altor organe , dar si de existenţa unei şcoli puternice de endocrinologie, ajunsă la maturitate de-a lungul unei jumătăţi de secol. Organizarea institutului s-a făcut pe baza unei concepţii profund moderne şi revoluţionare, de avangardă pentru momentul înfiinţării, dar mereu ascendentă in evoluţia ei, cu drept ţel competenţa. În elaborarea bazei teoretice, organizatorice şi funcţionale, un rol determinant l-a avut Şcoala Româneasca de Endocrinologie, in concepţia careia endocrinologia era considerata o ramură a biologiei şi medicinii, o ştiinţă de sine stătătoare, multidisciplinar complexa si de graniţă, nu ca o simplă disciplină a medicinii interne sau a altei discipline. S-a adoptat şi s-a dezvoltat principiul unităţii dintre endocrinologia biologică şi cea medicală, dintre experiment şi clinică, dintre cercetare şi învăţământ.