Rezistența la insulină - cauze, simptome, prevenție și tratament

Insulina este un hormon secretat de către pancreas. Aceasta are rolul de a controla  nivelul de glucoză din sânge și contribuie la stocarea glucozei în ficat, grăsime și mușchi.

Glucoza provine din alimentele consumate, iar nivelul acesteia crește după masă, pancreasul eliberând insulina pentru ca zahărul să fie stocat și utilizat ca energie pentru mai târziu. Fără această abilitate a pancreasului, glicemia fie va crește prea mult, fie va scădea.

Rezistența la insulină apare atunci când celulele din mușchi, grăsime și ficat nu reacționează așa cum ar trebui, iar astfel,  pancreasul produce mai multă insulină pentru a ajuta glucoza să pătrundă în celule.

Este important de știut că această afecțiune este greu de identificat precoce, mai ales în fazele incipiente, deoarece rezistența la insulină evoluează asimptomatic. De asemenea, crește riscul de obezitate, de hipertensiune, precum și nivelul trigliceridelor și poate duce la apariția prediabetului sau a diabetului de tip 2.

Obiceiuri care duc la dezvoltarea rezistenței la insulină

Experții cred că dezvoltarea rezistenței la insulină poate fi corelată cu obezitatea și cu un stil de viață necorespunzător. Alimentația nesănătoasă, fumatul, sedentarismul, stresul și nopțile pierdute sunt factori decisivi în a dezvolta această afecțiune. 

Simptomele rezistenței la insulină

Simptomele rezistenței la insulină apar doar în cazul în care secreția de insulină nu este suficientă pentru a menține glicemia în limite normale.  

Astfel simptomele sunt:

• senzație intensă de sete;

• urinare frecventă;

• lipsa sațietății;

• poftă incontrolabilă de dulce;

• pierderea energiei după masă;

• dureri de cap;

• vedere în ceață;

• apariția acanthosis nigricans, o condiție medicală caracterizată de înnegrirea pielii în partea din spate a gâtului.

Indicii care semnalează rezistența la insulină

• circumferința taliei mai mare de 80 cm la femei și mai mare de 100 cm la bărbați;

• valori ale tensiunii arteriale mai mari de 130/80 cm/Hg;

• nivel al glicemiei determinat a jeun mai mare de 100 mg/dl;

• nivel al trigliceridelor mai mare de 150 mg/dl;

• un nivel al HDL colesterolului mai mic de 40 mg/dl.

Analize indicate pentru a verifica rezistența la insulină

Principalele analize necesare ce ajută la identificarea rezistenței la insulină sunt:

• Hemoglobina glicozilată pentru estimarea valorilor medii ale glicemiei pe durata ultimelor 3 luni.

• Indicele HOMA.

• Profilul lipidic pentru determinarea valorilor serice ale colesterolului și trigliceridelor.

• Glicemia bazală sau a jeun - determinarea valorilor glicemice după minim 8-10 ore de la ultima masa ingerată.

• Testul de toleranță la glucoză sau TTGO - deși este utilizat mai frecvent pentru depistarea diabetului gestațional. Acest test este util și pentru evaluarea capacității organismului de a regla nivelul de zahăr din sânge după ingestia unei cantități mari de glucoză, administrate înainte de efectuarea investigației

Indicele HOMA și valorile lui 

Acest test are multiple roluri. Nu doar că ajută la diagnosticarea și monitorizarea rezistenței la insulină, dar oferă și o cale de urmărire a progresului în gestionarea și tratamentul acestor condiții metabolice. El este alcătuit din două analize: glicemie şi insulină.

Procedura de recoltare

Pentru efectuarea indicelui HOMA, pacientul nu are nevoie de o pregătire specială înainte de recoltare. Este recomandat totuși ca pacientul să țină un post de cel puțin 8 ore.  Procedura de recoltare implică plasarea unui garou la nivelul brațului și recoltarea sângelui într-un vacutainer cu dop galben sau roșu.

Interpretarea rezultatelor

Un rezultat optim al indicelui HOMA pentru rezistența la insulină este considerat a fi sub valoarea de 2. O valoare mai mică de 2 indică o sensibilitate normală la insulină. O valoare între 2 și 2,5 indică o posibilă rezistență la insulină. De asemenea, valori mai mari de 2,5, dar sub 5,  vor semnala o probabilitate crescută de a dezvolta rezistență la insulină, ceea ce este un factor de risc pentru diabetul de tip 2 și alte tulburări metabolice.  

Valoarea de peste 5 a indicelui HOMA indică o rezistență crescută la insulină și sunt deseori întâlnite în următoarele cazuri:

• diabet zaharat de tip 2;

• sindrom metabolic;

• boli cardiovasculare;

• valori ridicate ale glicemiei;

• sindromul ovarelor polichistice;

• ficat gras;

• obezitate;

• hipertiroidism sau hipotiroidism;

• stil de viață sedentar;

• stres;

• antecedente de diabet tip 2 în familie;

• sarcină.

Cum poate fi tratată și prevenită rezistența la insulină?

Partea bună este că poți lua măsuri pentru a preveni evoluția rezistenței la insulină și pentru a preveni diabetul de tip 2. Pentru aceasta este recomandată menținerea unei greutăți optime, adoptarea unei diete sănătoase bazate pe fructe, legume verzi, pește, nuci și alte proteine slabe. De altfel sunt necesare efectuarea exercițiilor fizice cel puțin 30 de minute pe zi, un somn odihnitor, controlul stresului și chiar tratament medicamentos prescris de către doctor. Vei putea  face diferența privind rezistența ta la insulină.

Se recomandă o vizită la medic. În cazul în care suspectezi că ai rezistență la insulină, diagnosticul concret ți-l poate da medicul de familie sau mai exact diabetologul, în urma unui control amănunțit.