O dietă mentală față de internet și social media pentru echilibrul interior

Internetul a fost inițial conceput ca un canal de comunicații, menit să aducă împreună instituții academice și militare. Însă, pe măsură ce acesta a evoluat și s-a extins la nivel global, impactul său a devenit omniprezent, influențând nu doar modul în care comunicăm, ci și felul în care percepem realitatea. În acest ocean de informații, realitatea obiectivă a fost de multe ori diluată, amestecată cu narațiuni false și manipulări subtile. Este o realitate în continuă schimbare, unde, fără o direcție clară, ne putem pierde cu ușurință într-o iluzie digitală.

În fața acestui pericol, nevoia de echilibru interior devine mai stringentă ca oricând. Mintea noastră, asemenea corpului, are nevoie de o dietă echilibrată – o filtrare conștientă a informațiilor pe care le absorbim, o cernere atentă a adevărului din spatele narațiunilor înșelătoare. Acest exercițiu nu este doar o necesitate pentru sănătatea mentală, ci și pentru creșterea personală. Într-o lume virtuală, a rămâne ancorat în realitate devine un act de voință și disciplină, o bătălie constantă pentru a nu ne lăsa pradă tentației de a confunda iluzia cu adevărul.

Astfel, pentru a ne proteja echilibrul și a ne dezvolta în mod autentic, trebuie să cultivăm discernământul. Avem nevoie de o dietă mentală sănătoasă, construită pe o bază solidă de autocunoaștere și claritate a realității. Numai prin această abordare vom putea să ne păstrăm conexiunea cu realitatea obiectivă și să creștem din punct de vedere personal, în ciuda furtunilor digitale care ne înconjoară.

Scurt istoric al internetului și rețelelor sociale

Evoluția internetului

Internetul a luat naștere în anii 1960, odată cu dezvoltarea ARPANET de către Ministerul Apărării din SUA. În anii ce au urmat, internetul a continuat să crească, trecând prin diverse faze tehnologice, cum ar fi introducerea e-mailului în 1971 și standardizarea protocoalelor TCP/IP în 1983.

Printre etapele majore ale evoluției internetului se numără:

1958: Compania Bell a creat primul modem capabil să transmită date binare pe o linie telefonică simplă.

1961: Leonard Kleinrock publică prima teorie referitoare la utilizarea comutației de pachete.

1962: ARPA inițiază investigații sub coordonarea lui J.C.R. Licklider, care apără ideea unei rețele globale de calculatoare.

1969: Primele calculatoare sunt conectate la ARPANET, marcând nașterea rețelei.

1971: Ray Tomlinson trimite primul e-mail, iar ARPANET ajunge la 23 de calculatoare conectate.

1972: Este creat InterNetworking Working Group, responsabil cu gestionarea internetului, iar ARPANET are aproximativ 40 de calculatoare gazdă.

1973: ARPANET propune sistemul TCP/IP, fundația pentru internetul modern.

Creșterea și diversificarea

Până în 1990, internetul a trecut de la o rețea limitată la un mediu global accesibil publicului larg, odată cu dezvoltarea primului browser web, NCSA Mosaic. Apariția rețelelor sociale la sfârșitul anilor 1990 a schimbat fundamental dinamica internetului. Platformele precum Facebook (2004), YouTube (2005) și Twitter (2006) au transformat radical interacțiunea socială și distribuirea informațiilor.

Până în 1983, ARPANET asigura conectarea a 500 de centre, iar componenta militară a rețelei s-a separat, creând MILNET. În această perioadă a apărut și rețeaua FidoNet, care folosea modeme pentru a transmite mesaje pe rețeaua telefonică și a devenit una dintre primele rețele de e-mail la scară largă.

La începutul anilor 1990, internetul a cunoscut o creștere rapidă, alimentată de dezvoltarea primului browser web, NCSA Mosaic, și lansarea primelor site-uri comerciale. Microsoft a intrat pe piață în 1995 cu lansarea Internet Explorer, care a declanșat „războiul browserelor”, și tot în acel an a apărut prima versiune a platformei Java.

Un moment esențial în istoria internetului a fost lansarea primei rețele sociale, SixDegrees.com (1997), care a permis utilizatorilor să creeze profiluri și să se conecteze între ei, inaugurând conceptul de „rețea socială”. Pe parcursul anilor 2000, au apărut platformele majore care au transformat radical internetul: Facebook, YouTube și Twitter. Acestea au redefinit modul de interacțiune socială și distribuire a informațiilor, având un impact profund asupra societății moderne.

Evoluția comunităților online

Un alt moment esențial în istoria internetului a fost dezvoltarea rețelelor sociale. SixDegrees.com, lansat în 1997, a fost prima platformă socială care a utilizat conceptul că orice persoană este la șase persoane distanță de a cunoaște pe oricine altcineva. Acest site permitea utilizatorilor să creeze profiluri și să se conecteze cu prieteni, o funcționalitate care a devenit fundamentul multor platforme sociale ulterioare.

Conceptul de meme și ascensiunea comunicării virale

În 1976, Richard Dawkins a introdus termenul de meme în lucrarea sa despre replicarea culturală și evoluția ideilor. Acest concept a evoluat și s-a aplicat la mediul online prin intermediul Internet Meme, termen popularizat de Mike Godwin în 1993. Memele a devenit un mod popular de a transmite idei și umor rapid prin rețelele sociale.

Apariția IRC și a primelor comunități online

În 1994, a apărut platforma mIRC, unul dintre primele instrumente de chat care a susținut formarea comunităților online. Tot în acest an, internetul a fost recunoscut oficial pentru vârsta sa de 25 de ani (calculată de la crearea ARPANET), iar conceptul de Business Network a devenit popular, utilizatorii putând chiar să cumpere flori online. De asemenea, a fost creat primul limbaj de programare pentru pagini web, HTML (Hypertext Markup Language).

Prima eră a internetului comercial

Începând cu 1994, internetul a cunoscut o creștere rapidă, atât în număr de utilizatori, cât și în diversitatea serviciilor oferite. Termenul de „web surfing” a fost introdus în 1992, iar în 1993 a apărut primul browser web, Mosaic, care a pus bazele pentru dezvoltarea altor browsere. În 1995, Microsoft Internet Explorer a fost lansat, începând așa-numitul război al browserelor. De asemenea, a fost lansată platforma de cumpărături online eBay, iar limbajul și platforma Java au fost introduse de Sun Microsystems.

Expansiunea utilizării internetului și explozia platformelor sociale

Până în 1996, existau deja aproximativ 45 de milioane de utilizatori de internet la nivel global, majoritatea fiind din Statele Unite. În același an, Nokia a lansat primul telefon cu acces la internet, 9000 Communicator. Tot în această perioadă a apărut termenul de blog, odată cu site-ul denumit „weblog” de către John Berger. În anul 1999, partajarea de fișiere prin tehnologia peer-to-peer (P2P) a devenit un fenomen global, numărul utilizatorilor de internet depășind 150 de milioane.

Era dotcom și primele atacuri cibernetice

Anul 2000 a fost marcat de explozia bulei dotcom, cu milioane de site-uri și domenii înregistrate. Aceasta a fost și perioada în care s-au înregistrat primele atacuri cibernetice majore, cum ar fi atacurile DDoS asupra unor site-uri mari precum Yahoo și eBay.

Ascensiunea rețelelor sociale moderne

În anii 2000, internetul a evoluat rapid, iar platformele de comunicare și socializare au început să domine. Skype a fost lansat în 2003, Facebook în 2004, iar YouTube a apărut în 2005, revoluționând felul în care oamenii comunică și împărtășesc conținut. În același an, numărul utilizatorilor de internet a ajuns la un miliard, în timp ce Twitter și Netflix au fost lansate în anul următor.

Impactul rețelelor sociale și tehnologiilor mobile

Rețelele sociale așa cum le cunoaștem astăzi, își au originile în anii 1960, când la Universitatea din Illinois a fost creat PLATO System. Această platformă, concepută inițial ca un sistem educațional, a inclus primele forme de comunicare interactivă, precum TermTalk și Talkomatic, precursoare ale chat-urilor și blogurilor moderne. De asemenea, a introdus conceptul de „lista de acces” pentru utilizatori, permițând interacțiuni structurate între aceștia.

Un alt moment important a fost în 2007, când Estonia a devenit prima țară care a organizat alegeri online, iar lansarea primului iPhone a dus la creșterea exponențială a consumului de date mobile. Acești ani au marcat și creșterea valorii companiei Google, care a devenit cel mai vizitat site din lume.

De-a lungul anilor, dezvoltarea tehnologică a facilitat apariția rețelelor sociale, a memelor culturale și a platformelor de comunicare în masă. În 1997, SixDegrees a introdus conceptul de rețea socială, iar în anii 2000, platforme precum Facebook, YouTube și Twitter au redefinit interacțiunea online, crescând numărul de utilizatori la miliarde și transformând internetul într-un spațiu din ce în ce mai complex și influent.

Ruptura dintre internet și realitatea obiectivă

Cu evoluția internetului și creșterea numărului de utilizatori, a devenit clar că acest mediu digital are și o vulnerabilitate: lipsa unui control riguros al acurateței informațiilor. Astfel, internetul s-a îndepărtat de realitatea obiectivă, devenind un spațiu în care adevărul și minciuna coexistă.

Mecanismele care facilitează detașarea de realitatea obiectivă:

• Rețelele sociale: Aceste platforme amplifică distribuirea rapidă a informațiilor, inclusiv a celor false.

• Algoritmii de recomandare: Aceste sisteme prioritizează conținutul captivant în detrimentul celui factual.

• Conturi automate și false: Generarea și distribuirea în masă a fake news-urilor.

• Biasul de confirmare: Utilizatorii tind să accepte informațiile care confirmă credințele lor preexistente.

Impactul știrilor false și teoriilor conspirației

Fake news-urile și teoriile conspiraționiste reprezintă o provocare majoră în era digitală. Internetul facilitează proliferarea acestor fenomene prin lipsa de reglementare și prin intermediul algoritmilor care favorizează conținutul controversat. Aceasta afectează nu doar percepția publică, ci și deciziile politice și sociale.

Impostorii și pseudoștiința

În spațiul digital, șarlatanii speculează slăbiciunile emoționale ale oamenilor, oferindu-le soluții „miraculoase” fără suport științific. Aceștia profită de neîncrederea generală în instituțiile tradiționale și de dorința oamenilor de a-și prelua controlul asupra vieții. Când aceste practici pseudoștiințifice înlocuiesc tratamentele reale, urmările pot fi dezastruoase: agravarea problemelor mentale, risipirea banilor și a timpului, distrugerea încrederii în știință.

Efectul hipnotic al internetului

Studiile sugerează că interacțiunea constantă cu rețelele sociale poate crea un efect hipnotic asupra utilizatorilor. Similar procesului de hipnoză, utilizatorii intră într-un flux digital care reduce capacitatea lor de a se deconecta voluntar. Acest efect este susținut de mecanisme neuropsihologice care activează circuitele de recompensă ale creierului, menținând utilizatorii conectați prin eliberarea de dopamină în urma interacțiunilor sociale pozitive (like, share, comment).

Mecanisme neuropsihologice

Rețelele sociale au capacitatea de a stimula anumite circuite neuronale din creier, în special cele asociate cu recompensa și plăcerea, prin eliberarea de dopamină în urma fiecărei interacțiuni pozitive (like, share, comment). Această activare constantă a centrilor de recompensă poate crea o buclă de feedback care menține utilizatorii atașați de platformă, similar unui efect de hipnoză. De-a lungul timpului, utilizatorii ajung să resimtă un sentiment de recompensă anticipativă de fiecare dată când accesează aplicația, ceea ce îi face să revină frecvent și să petreacă mai mult timp în fața ecranului.

Dezvoltarea personală înseamnă să-ți explorezi constant abilitățile și potențialul, dar totul începe cu o înțelegere sinceră a realității tale obiective – atât din interior, cât și din afară. Doar recunoscându-ți limitele și identificând adevăratele oportunități, poți construi un progres autentic, unul de durată.

Soluții și recomandări

Recâștigarea echilibrului între realitatea obiectivă și percepția cauzată de internet necesită măsuri la nivel educațional, tehnologic, politic și de reglementare, pentru a promova o dezvoltare personală și societate echilibrată. 

Educație media și digitală prin promovarea gândirii critice și a competențelor de verificare a surselor este esențială. O populație educată poate recunoaște mai ușor dezinformarea.

Reglementări și politici stricte platformele de social media trebuie să fie mai responsabile și să implementeze politici stricte împotriva fake news-urilor și a conturilor false.

Verificarea informațiilor cu ajutorul sursele de încredere și verificarea faptelor (fact-checking) sunt esențiale în utilizarea responsabilă a internetului, deoarece ele asigură accesul la informații corecte și prevenirea răspândirii dezinformării, ajutând utilizatorii să distingă între adevăr și speculație în mediul online. La nivel global, platforme precum Snopes, PolitiFact,  Debunk și FactCheck.org sunt recunoscute pentru rolul lor în combaterea dezinformării. În România, platforme importante de fact-checking sunt Factual.ro, Veredica.ro, Verificat.afp.com, Inforadar.mapn.ro, care se concentrează pe analiza și demontarea afirmațiilor false din spațiul public local, de asemenea este importantă raportarea fake-news-urilor la: #nofake - Ministerul Cercetării Inovării și Digitalizării.

Utilizarea inteligenței artificiale și a algoritmilor de fact-checking poate contribui la eliminarea dezinformării.

Transparență algoritmică

Transparența algoritmică a internetului este esențială pentru a asigura că algoritmii care personalizează fluxurile de informații funcționează echitabil, oferind acces la surse diverse și credibile, și evitând crearea de bule informaționale care limitează expunerea la opinii variate.

Aplicarea eticii în mediul online

În mediul online, aplicarea imperativului categoric al lui Immanuel Kant impune o responsabilitate morală clară în ceea ce privește comportamentul fiecărui utilizator. Aceasta înseamnă:

1. Autenticitate și transparență – În comunicările și interacțiunile online, un utilizator ar trebui să fie sincer și să evite dezinformarea sau minciuna, deoarece dacă toți ar acționa în mod înșelător, ar submina încrederea în întregul mediu online.

2. Respectul pentru intimitatea și demnitatea celorlalți – A distribui sau a accesa informații personale fără consimțământ sau a hărțui pe cineva online este imoral din perspectiva imperativului categoric. Un astfel de comportament, dacă ar deveni normă universală, ar duce la un mediu ostil și nesigur.

3. Combaterea răspândirii urii și a discriminării – Un utilizator trebuie să acționeze astfel încât să contribuie la un spațiu online în care dialogul este civilizat și bazat pe respect reciproc. Dacă am încuraja ura sau violența online, mediul ar deveni un loc dăunător pentru toți.

4. Responsabilitatea față de adevăr – Răspândirea informațiilor false sau teoriilor conspiraționiste poate avea consecințe negative majore. Din perspectiva imperativului categoric, distribuirea de știri sau informații trebuie să fie bazată pe verificarea și confirmarea surselor.

Prin urmare, responsabilitatea în mediul online, conform principiilor imperativului categoric, cere utilizatorilor să acționeze etic și să își asume efectele acțiunilor lor, având grijă ca acestea să contribuie la un spațiu sigur și respectuos pentru toți utilizatorii.

Concluzie

Internetul a ajuns să fie o forță colosală, modelând percepțiile și influențând deciziile la nivel global. Dar odată cu această expansiune extraordinară a apărut o nouă problemă: ne îndepărtăm tot mai mult de realitatea obiectivă. Dezinformarea și pseudoștiința se strecoară în online, iar combaterea acestui fenomen nu poate fi lăsată la voia întâmplării. Este nevoie de un efort colectiv, de la utilizatori obișnuiți, la giganți din mediul privat și guverne.

Ce a început ca o rețea restrânsă, cu scop militar, s-a transformat într-un ecosistem global care conectează miliarde de oameni. Azi, internetul este baza comunicațiilor, afacerilor și divertismentului, având o influență majoră asupra felului în care funcționează societatea modernă. Platformele și serviciile evoluează, dar esența rămâne: internetul este important pentru interacțiunile noastre zilnice în era digitală.

Totuși, pentru a stopa răspândirea conspirațiilor și a celor care profită de ignoranță, publicul trebuie să devină mai educat, mai responsabil și mai sceptic în privința informațiilor pe care le consumă și transmite. În același timp, marile companii de tehnologie poartă o responsabilitate uriașă: să optimizeze algoritmii astfel încât să favorizeze adevărul și să îngroape senzaționalismul și minciuna.

Referințe:

1. Roberts, L. G. (1967). ARPANET and the Origins of the Internet. Communications of the ACM. Disponibil la: https://dl.acm.org/doi/10.1145/362755.362764.

2. Rite, O. (2023). Istoria Internetului. Disponibil la: https://rite.org.ro/2023/10/04/istoria-internetului.

3. Dawkins, R. (1976). The Selfish Gene. Oxford University Press. Disponibil la: https://global.oup.com/academic/product/the-selfish-gene-9780198788607.

4. Godwin, M. (1993). Internet Meme.  Know Your Meme. Disponibil la: https://knowyourmeme.com/memes/internet-meme.

5. Tomlinson, R. (1971). The First Email. ARPA History. Disponibil la: https://www.internethalloffame.org/inductees/ray-tomlinson.

6. Licklider, J. C. R. (1962). Man-Computer Symbiosis. IRE Transactions on Human Factors in Electronics. Disponibil la: https://ieeexplore.ieee.org/document/4503259.

7. Kleinrock, L. (1961). Information Flow in Large Communication Nets. Proceedings of the IRE. Disponibil la: https://ieeexplore.ieee.org/document/4066243.