Virusul papiloma uman (HPV) este una dintre cele mai răspândite infecții cu transmitere sexuală la nivel global, iar acesta are implicații semnificative pentru sănătate, datorită asocierii sale cu diferite afecțiuni benigne și maligne. Acesta cuprinde un grup de peste 200 de viruși înrudiți (tulpini), dintre care unii pot duce la probleme grave de sănătate, inclusiv diferite tipuri de cancer.

Tipuri de HPV

HPV poate fi clasificat pe scară largă în tulpini cu risc scăzut și cu risc ridicat, pe baza efectelor lor potențiale asupra sănătății.

• Pentru HPV-ul cu risc scăzut, acest tip este în general asociat cu afecțiuni benigne, cum ar fi verucile genitale și modificările ușoare ale colului uterin. Cele mai frecvente tulpini cu risc scăzut sunt HPV-6 și HPV-11, care cauzează majoritatea verucilor genitale.
• Pentru HPV-ul cu risc ridicat, acest tip este asociat cu dezvoltarea cancerelor, inclusiv cancerul de col uterin, anal, orofaringian (gât), penian, vulvar și vaginal. Cele mai comune tulpini cu risc ridicat sunt HPV-16 și HPV-18, care cauzează majoritatea cancerelor legate de HPV.

Transmitere și simptome

HPV se transmite în principal prin contact direct în timpul activității sexuale, inclusiv sexul vaginal, anal și oral. Se poate răspândi și prin activități sexuale nepenetrante. Datorită naturii sale extrem de contagioase, HPV este larg răspândit, majoritatea persoanelor active sexual contractând virusul la un moment dat în viața lor. În ciuda prevalenței sale, mulți oameni nu știu că sunt infectați, deoarece HPV adesea nu provoacă simptome, iar infecția persistentă cu anumite tipuri de HPV poate duce la probleme semnificative de sănătate.

Simptomatologia primară, în cazul tulpinilor cu risc scăzut se manifestă prin mici umflături sau grupuri de umflături în zona genitală care pot fi tratate cu medicamente topice, crioterapie sau îndepărtare chirurgicală. Pentru tulpinile cu risc ridicat, cancerul de col uterin este cel mai frecvent cauzat de HPV, iar screening-ul regulat, cum ar fi testele Papanicolau și testele HPV, pot detecta modificări precanceroase ale colului uterin.

Sistemul imunitar este prima linie de apărare împotriva infecțiilor și implică diferite celule și mecanisme care răspund rapid la agenții patogeni.

În cazul unei infecții, virusul infectează celulele epiteliale, care formează stratul exterior al pielii și mucoaselor. Aceste celule pot produce peptide antimicrobiene și citokine care ajută la controlul infecției. HPV-ul induce de obicei un răspuns inflamator minim, care ajută virusul să evite sistemul imunitar. 

Această lipsă de inflamație puternică permite HPV să persiste în gazdă fără a fi detectat și eliminat rapid.

• Celulele T pot recunoaște și ucide celulele infectate cu HPV. Ele susțin răspunsul imun prin activarea altor celule imunitare.
• Celulele B produc anticorpi care pot neutraliza HPV, împiedicându-l să infecteze celule noi. Cu toate acestea, deoarece HPV infectează celulele epiteliale, producția și eficacitatea acestor anticorpi pot fi limitate.

Conceptul de prevenție în cazul HPV

Prevenirea HPV-ului și a problemelor de sănătate asociate implică o combinație de vaccinare, practici sexuale sigure și controale medicale regulate.

Trebuie să se țină cont de următoarele practici in cazul persoanelor cu HPV:

1. Nu împărtășiți articole de igienă personală, cum ar fi prosoape, aparate de ras sau lenjerie de corp, deoarece HPV se poate transmite prin contactul piele pe piele și prin suprafețele contaminate.
2. Utilizați întotdeauna prezervative în timpul sexului vaginal, anal și oral. In acest caz, prezervativele nu oferă protecție completă împotriva HPV, deoarece virusul poate infecta zonele care nu sunt acoperite de prezervativ. Ele doar reduc riscul de transmitere.
3. În cazul persoanelor însărcinate, verucile genitale pot apărea în timpul sarcinii și există riscul de transmitere la copil în timpul nașterii.
4. Scărpinatul sau ruperea verucilor genitale poate determina răspândirea lor și crește riscul de infecții bacteriene secundare.
5. În cazul verucilor genitale prezente, evitați activitatea sexuală până când negii au fost tratați și curățați pentru a reduce riscul de transmitere.

Cu privire la vaccinare, injecția cu Gardasil și Cervarix protejează împotriva celor mai frecvente tipuri de HPV cu risc ridicat și cu risc scăzut.

• Vaccinul original Gardasil, introdus în 2006, protejează împotriva a patru tipuri de HPV și anume HPV-6, HPV-11, HPV-16 și HPV-18. HPV-6 și HPV-11 sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de veruci genitale, în timp ce HPV-16 și HPV-18 sunt legate de majoritatea cancerelor legate de HPV.
• O versiune actualizată, Gardasil 9, a fost introdusă în 2014. Acesta oferă protecție împotriva a nouă tipuri de HPV: HPV-6, HPV-11, HPV-16, HPV-18, HPV-31, HPV-33, HPV-45, HPV- 52 și HPV-58. Această acoperire mai largă include tipuri suplimentare de risc ridicat asociate cu cancerul de col uterin și alte tipuri de cancer.

Vârsta ideală pentru vaccinare este de 11-12 ani, dar poate fi administrată încă de la 9 ani și până la 26 de ani. Vaccinarea este uneori recomandată persoanelor până la 45 de ani, pe baza unei decizii clinice comune. Schema de vaccinare presupune două sau trei doze, în funcție de vârsta la vaccinarea inițială, iar intervalele sunt stabilite de către medicul specialist. Acest vaccin este recomandat atât femeilor cat si bărbaților.

• Cervarix, introdus în 2009, protejează împotriva a două tipuri de HPV cu risc ridicat: HPV-16 și HPV-18, care sunt responsabile pentru majoritatea cancerelor legate de HPV, în special cancerul de col uterin.

Vârsta ideală pentru vaccinare este de 11-12 ani, dar se poate administra asemenea vaccinului mai sus menționat. Schema de vaccinare pentru Cervarix presupune trei doze administrate pe parcursul a șase luni, iar intervalele se stabilesc de către medicul specialist. Acesta este recomandat în primul rând pentru femei.

Lipsa unui remediu concret pentru HPV

Lipsa unui remediu pentru HPV poate fi atribuită mai multor motive biologice, imunologice și practice, în ciuda multiplelor forme de prevenție stabilite de Organizația Mondială a Sănătății și programelor de imunizare.

HPV-ul este un virus care își poate integra materialul genetic în ADN-ul celulei gazdă. Această integrare poate duce la infecții latente, în care virusul rămâne în celulele gazdă fără a provoca niciun simptom imediat, ceea ce face dificilă țintirea și eliminarea. HPV-ul poate persista în celulele epiteliale ale pielii și mucoaselor, iar virusul poate rămâne latent și se poate reactiva mai târziu, ceea ce face dificilă eradicarea completă.

De asemenea, există peste 200 de tipuri de HPV, aproximativ 40 afectând zona genitală. Fiecare tip are propria sa structură genetică și poate provoca diferite probleme de sănătate. Dezvoltarea unui tratament universal care vizează toate aceste tipuri diverse este complexă. Spre deosebire de alte infecții virale, nu există medicamente antivirale eficiente în mod specific împotriva HPV. Tratamentele antivirale care există pentru alți viruși (cum ar fi HIV sau herpesul) nu sunt eficiente împotriva HPV din cauza ciclului său unic de replicare și capacității de a se sustrage sistemului imunitar.

Deși supraviețuirea cu HPV necesită mai multe ajustări, în special în ceea ce privește sănătatea sexuală și igiena personală, aceste măsuri de precauție sunt în general simple și ușor de gestionat. Urmând practici sexuale sigure, informând partenerul, evitând activitățile care pot răspândi virusul, persoanele cu HPV pot gestiona eficient infecția și pot reduce riscul de transmitere. Depistarea regulată și menținerea unui stil de viață sănătos joacă, de asemenea, roluri esențiale în gestionarea HPV și a potențialelor consecințe asupra sănătății.

Vizita regulată la o clinică de ginecologie este recomandată. Medicii specialiști vor oferi diagnostice și tratamente precise!