-2.jpg)
Expunerea prelungită la temperaturi scăzute poate provoca leziuni serioase ale pielii și țesuturilor, uneori cu urmări permanente. De la amorțeala degetelor până la modificarea culorii pielii și apariția veziculelor, degerăturile sunt o problemă medicală care nu trebuie ignorată. Recunoașterea timpurie a simptomelor și acordarea corectă a primului ajutor pot face diferența între o recuperare completă și complicații severe.
Odată cu instalarea sezonului rece, temperaturile scăzute, vântul și umezeala cresc riscul apariției afecțiunilor provocate de expunerea la frig. Printre acestea se numără și degerăturile, leziuni care apar atunci când pielea și țesuturile aflate sub aceasta îngheață, afectând circulația sanguină și, în cazurile grave, ducând la distrugerea celulelor.
Deși sunt asociate frecvent cu expunerea la temperaturi extrem de scăzute, degerăturile pot apărea și în condiții de frig moderat, mai ales atunci când există vânt puternic, umiditate sau contact prelungit cu obiecte reci. Mâinile, picioarele, nasul, urechile și obrajii sunt zonele cele mai vulnerabile.
Ce sunt degerăturile și cum apar?
Degerăturile reprezintă leziuni ale pielii și ale țesuturilor subiacente, produse prin expunerea la temperaturi suficient de scăzute pentru a determina înghețarea acestora.
În încercarea de a menține temperatura organelor vitale, organismul reduce circulația sângelui către extremități prin îngustarea vaselor de sânge. Astfel, degetele de la mâini și picioare, nasul și urechile primesc mai puțin sânge și devin mult mai vulnerabile la acțiunea frigului.
Pe măsură ce temperatura țesuturilor scade, se pot forma cristale de gheață în interiorul celulelor, care lezează structurile celulare. În același timp, circulația sanguină locală este afectată, iar după reîncălzire pot apărea reacții inflamatorii și leziuni suplimentare.
Este important de făcut diferența între degerătura superficială (frostnip), o afectare reversibilă a pielii, și degerătura propriu-zisă, care presupune înghețarea țesuturilor și poate necesita tratament medical specializat.
Cum recunoști degerăturile? Semnele și simptomele care nu trebuie ignorate
Manifestările clinice diferă în funcție de profunzimea leziunilor și de durata expunerii la frig. Inițial, simptomele pot părea banale, însă evoluția lor trebuie urmărită cu atenție.
Printre primele semne se numără:
- Piele rece la atingere, însoțită de senzație de furnicături sau înțepături.
- Amorțeală la nivelul degetelor, nasului sau urechilor.
- Modificarea culorii pielii, care poate deveni palidă, albicioasă sau roșiatică.
- Durere, senzație de arsură sau disconfort local.
- Scăderea sensibilității la atingere.
Pe măsură ce leziunea se agravează, pielea poate deveni albă, albăstruie sau cenușie, cu aspect ceros și consistență dură. În formele severe, sensibilitatea poate dispărea aproape complet, iar după reîncălzire pot apărea vezicule cu lichid clar sau cu sânge.
Un semnal de alarmă îl reprezintă apariția pielii înnegrite și întărite, manifestare care poate indica necroza țesuturilor, adică moartea celulelor din zona afectată.
Important: Absența durerii nu înseamnă că leziunea este superficială. Dimpotrivă, amorțeala accentuată și pierderea sensibilității pot indica o afectare profundă.
Gradele de severitate ale degerăturilor
Din punct de vedere medical, degerăturile sunt clasificate în funcție de profunzimea leziunilor și de țesuturile afectate.
Degerături de gradul I – forma superficială
Pielea devine palidă sau roșiatică, apare amorțeala, iar ulterior se poate instala o senzație de furnicături sau durere. După reîncălzire, zona poate prezenta roșeață și edem (umflare). În general, nu apar vezicule, iar leziunile sunt reversibile.
Degerături de gradul II – afectarea parțială a pielii
Pe lângă modificările de culoare și sensibilitate, apar vezicule cu lichid clar, de obicei în primele ore după reîncălzire. Este posibilă apariția durerii și a unei inflamații locale importante.
Degerături de gradul III – afectarea profundă a pielii
Leziunile ajung la nivelul întregii grosimi a pielii și pot afecta țesutul subcutanat. Pot apărea vezicule cu conținut hemoragic, iar zonele afectate pot căpăta o culoare închisă.
Degerături de gradul IV – afectarea țesuturilor profunde
Este cea mai gravă formă. Leziunile pot ajunge la nivelul mușchilor, tendoanelor și oaselor, existând riscul apariției necrozei extinse și al gangrenei. În anumite situații, poate fi necesară intervenția chirurgicală, inclusiv amputarea segmentului afectat.
Trebuie menționat că stabilirea exactă a gradului de severitate nu este întotdeauna posibilă imediat. Uneori, amploarea leziunilor devine evidentă abia după câteva zile de la reîncălzire.
Primul ajutor în cazul degerăturilor: ce trebuie să faci?
Intervenția rapidă și corectă poate limita extinderea leziunilor. Primul pas este îndepărtarea persoanei din mediul rece și protejarea organismului împotriva pierderii suplimentare de căldură.
Iată care sunt principalele măsuri recomandate:
1. Mută persoana într-un spațiu încălzit.
Oprește expunerea la frig și protejează persoana de vânt și umezeală. Îndepărtează hainele ude și înlocuiește-le cu îmbrăcăminte uscată.
2. Îndepărtează obiectele care pot comprima zona afectată.
Scoate inelele, brățările, ceasurile și încălțămintea strâmtă înainte ca umflarea țesuturilor să se accentueze.
3. Reîncălzește treptat și corect zona afectată.
Dacă există posibilitatea de a menține zona dezghețată și de a preveni reînghețarea, se recomandă imersarea membrului afectat în apă caldă, la aproximativ 37–39°C, timp de circa 30 de minute, până când țesuturile devin moi.
Pentru nas și urechi pot fi utilizate comprese curate, calde și umede.
Reîncălzirea poate fi dureroasă, motiv pentru care poate fi necesară administrarea unor medicamente pentru controlul durerii, la recomandarea medicului.
4. Protejează zona afectată.
După reîncălzire, usucă delicat pielea, fără frecare, și acoperă zona cu pansamente sterile, uscate și lejere. Dacă sunt afectate degetele, acestea pot fi separate cu bucăți de tifon pentru a evita frecarea și presiunea.
5. Menține hidratarea organismului.
Dacă persoana este conștientă și poate înghiți în siguranță, oferă-i o băutură caldă, nealcoolică.
6. Solicită evaluare medicală.
Orice suspiciune de degerătură propriu-zisă trebuie evaluată de un medic. Tratamentul la domiciliu nu poate înlocui examinarea medicală, mai ales în cazul leziunilor profunde.
O precizare esențială: dacă există riscul ca zona afectată să înghețe din nou, nu trebuie începută reîncălzirea. Alternanța îngheț-dezgheț poate agrava considerabil distrugerea țesuturilor. În această situație, zona trebuie protejată, iar persoana transportată cât mai repede către o unitate medicală.
Ce NU trebuie să faci dacă suspectezi o degerătură?
Unele dintre cele mai cunoscute remedii populare pot agrava leziunile și pot întârzia vindecarea.
Medicii recomandă evitarea următoarelor practici:
Nu freca și nu masa zona afectată. Frecarea cu mâinile, zăpada sau un prosop poate produce traumatisme suplimentare asupra țesuturilor deja afectate.
Nu aplica surse directe de căldură. Radiatoarele, sobele, focul, uscătoarele de păr sau sticlele cu apă fierbinte pot provoca arsuri, deoarece zona degerată are sensibilitatea diminuată.
Nu utiliza apă fierbinte. Reîncălzirea trebuie făcută în apă caldă, cu temperatură controlată.
Nu sparge veziculele. Acestea reprezintă o componentă a leziunii și nu trebuie perforate sau îndepărtate acasă.
Nu aplica alcool sau alte substanțe iritante. Acestea nu tratează leziunea și pot afecta suplimentar pielea.
Nu consuma alcool pentru a te încălzi. Alcoolul favorizează pierderea căldurii și poate agrava hipotermia.
Când trebuie să mergi de urgență la medic?
Degerăturile nu trebuie tratate cu superficialitate. Unele manifestări impun prezentarea imediată la camera de gardă, deoarece pot indica afectarea profundă a țesuturilor.
Solicită ajutor medical de urgență dacă observi:
Piele albă, cenușie, albăstruie sau negricioasă, cu aspect ceros ori consistență dură.
Pierderea sensibilității la nivelul zonei afectate.
Umflarea importantă a degetelor sau a membrelor.
Apariția veziculelor, în special a celor cu conținut hemoragic.
Durere intensă sau persistentă după reîncălzire.
Dificultăți de mișcare ale degetelor sau membrelor afectate.
De asemenea, trebuie acordată atenție simptomelor de hipotermie, o afecțiune care poate însoți degerăturile și reprezintă o urgență medicală.
Tremurăturile intense, confuzia, somnolența, vorbirea neclară, respirația lentă și dificultățile de coordonare pot indica scăderea periculoasă a temperaturii corporale. În asemenea situații, se apelează imediat serviciul 112.
Cum tratează medicii degerăturile?
Tratamentul depinde de severitatea leziunilor, de timpul scurs de la expunerea la frig și de țesuturile afectate.
În unitatea medicală, prima etapă presupune evaluarea stării generale a pacientului, identificarea eventualei hipotermii și stabilirea profunzimii leziunilor.
Reîncălzirea controlată în apă caldă reprezintă una dintre principalele metode terapeutice. Aceasta se realizează sub supraveghere medicală și poate fi însoțită de administrarea medicamentelor pentru calmarea durerii.
În funcție de gravitatea leziunilor, medicul poate recomanda:
- Tratament medicamentos pentru controlul durerii și al inflamației.
- Pansamente speciale și îngrijirea locală a țesuturilor afectate.
- Monitorizarea circulației sanguine și a evoluției leziunilor.
- Tratamente specializate pentru restabilirea circulației în cazurile severe, inclusiv medicamente trombolitice sau iloprost, la pacienții eligibili.
- Intervenții chirurgicale, dacă există țesuturi necrozate sau complicații importante.
În cazurile grave, tratamentul poate necesita colaborarea unei echipe multidisciplinare, care să includă specialiști în chirurgie plastică, chirurgie vasculară și medicină de urgență.
Un aspect important este faptul că delimitarea țesuturilor afectate poate necesita timp. Prin urmare, intervențiile chirurgicale definitive nu sunt întotdeauna realizate imediat, ci în funcție de evoluția clinică și de evaluarea medicală.
Cine prezintă un risc mai mare de degerături?
Deși oricine poate dezvolta degerături în condiții de expunere la frig, anumite categorii de persoane sunt mai vulnerabile.
Printre acestea se numără:
Persoanele care lucrează în aer liber, în special în construcții, agricultură, transporturi sau activități forestiere.
Persoanele care practică sporturi de iarnă sau activități montane.
Vârstnicii și copiii, care pot avea dificultăți în reglarea temperaturii corporale sau în identificarea timpurie a simptomelor.
Persoanele fără adăpost, expuse perioade îndelungate la temperaturi scăzute.
Persoanele cu afecțiuni care afectează circulația periferică sau sensibilitatea.
Persoanele care poartă haine și încălțăminte umede ori prea strâmte.
Fumatul poate contribui, de asemenea, la reducerea circulației periferice, crescând vulnerabilitatea țesuturilor la efectele frigului.
Cum poți preveni degerăturile?
Prevenția rămâne cea mai eficientă metodă de protejare împotriva leziunilor provocate de frig. Câteva măsuri simple pot reduce semnificativ riscul:
Alege îmbrăcămintea potrivită. Poartă mai multe straturi de haine, preferabil din materiale care păstrează căldura și elimină umezeala. Stratul exterior ar trebui să protejeze împotriva vântului și a apei.
Protejează extremitățile. Mănușile, căciula, fularul, șosetele groase și încălțămintea de iarnă sunt esențiale. Nu uita că nasul, urechile și obrajii sunt la fel de expuse.
Evită hainele și încălțămintea strâmte. Acestea pot împiedica circulația sanguină și pot favoriza apariția leziunilor.
Schimbă imediat hainele ude. Umezeala accelerează pierderea căldurii corporale. Mâinile și picioarele trebuie menținute cât mai uscate.
Fă pauze regulate în spații încălzite. Dacă lucrezi sau desfășori activități în aer liber, limitează timpul de expunere la frig și verifică periodic starea pielii.
Alimentează-te și hidratează-te corespunzător. Organismul are nevoie de energie și lichide pentru a-și menține temperatura în condiții de frig.
Nu ignora primele semne. Dacă apar amorțeală, furnicături sau modificări ale culorii pielii, întrerupe activitatea și mergi într-un spațiu încălzit.
Degerăturile nu sunt doar o problemă estetică. Când frigul devine o urgență medicală?
În sezonul rece, degerăturile pot fi confundate cu o simplă reacție a organismului la temperaturile scăzute. Totuși, diferența dintre o afectare superficială și o leziune profundă poate fi semnificativă.
Amorțeala persistentă, modificarea culorii pielii, apariția veziculelor sau pierderea sensibilității sunt semne care necesită atenție medicală. Ignorarea lor poate duce la complicații precum infecții, necroză, afectarea permanentă a sensibilității și, în cazurile grave, pierderea segmentului de membru afectat.
Mesajul specialiștilor este clar: protecția împotriva frigului, recunoașterea timpurie a simptomelor și acordarea corectă a primului ajutor sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
Nu aștepta ca pielea să își schimbe radical culoarea pentru a lua măsuri. În cazul degerăturilor, timpul și intervenția corectă pot face diferența.
Bibliografie.
NHS – Frostbite: informații despre simptome, primul ajutor, tratament și prevenție. Consultă ghidul NHS .
Mayo Clinic – Frostbite: Diagnosis and Treatment (2024): diagnostic și conduită terapeutică. Consultă articolul Mayo Clinic
.jpeg)
